Probleme de cameră preliminară în materia infracţiunilor de evaziune fiscală

Rezumat

1. Necesitatea indicării în rechizitoriu a cuantumului prejudiciului. În materia infracțiunilor de evaziune fiscală, procurorul are obligația de a indica în rechizitoriu cuantumul prejudiciului. O omisiune în acest sens constituie o neregularitate, care atrage imposibilitatea stabilirii obiectului și a limitelor judecății.
2. Modalitatea adecvată de remediere a neregularității constând în descrierea incompletă a faptei. Dacă judecătorul de cameră preliminară constată că descrierea faptei este incompletă, procurorul, în răspunsul la încheierea intermediară, nu trebuie să se rezume la a indica elementele pe care judecătorul de cameră preliminară le-a considerat ca fiind lipsă, ci trebuie să detalieze toate elementele conținutului infracțiunii reținute. Dacă s-ar rezuma ca, în răspunsul la încheierea intermediară, să indice elementele pe care judecătorul le-a considerat ca fiind lipsă, procurorul ar crea premisa ca încadrarea juridică să rezulte din îmbinarea a două acte procedurale: rechizitoriul și răspunsul la încheierea intermediară. Acest fapt ar pune instanța în situația ca, după începerea judecății, să îi prezinte inculpatului o încadrare juridică ce rezultă din îmbinarea celor două acte procedurale. În acest fel, instanța ar fi primul organ judiciar care ar realiza complet încadrarea juridică, ceea ce reprezintă o încălcare a principiului separației funcțiilor judiciare.
3. Necesitatea indicării în rechizitoriu a datelor de identificare ale părții responsabile civilmente. În materia infracțiunilor de evaziune fiscală, procurorul are obligația de a indica în rechizitoriu datele de identificare ale părții responsabile civilmente. O omisiune în acest sens constituie o neregularitate, dar această neregularitate nu atrage imposibilitatea stabilirii obiectului și a limitelor judecății.

(Curtea de Apel Târgu Mureș, încheierea penală nr. 43/C/CP din 4 decembrie 2020)