Probleme de drept procesual penal din practica Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi a parchetelor aflate în circumscripţia acestuia, pe anul 2019

Rezumat

1. Afirmaţia persoanei vătămate, cuprinsă în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, prin care solicită tragerea la răspundere penală a făptuitorului, poate fi calificată ca o plângere prealabilă. Este însă necesar ca declaraţia să fie dată în termenul prevăzut de lege pentru formularea plângerii prealabile şi să exprime clar voinţa persoanei vătămate de a solicita tragerea la răspundere penală a făptuitorului.

2. Nu este posibil ca, referitor la aceeaşi infracţiune, prin aceeaşi ordonanţă, să se dispună atât clasarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. c C. pen., cât şi renunţarea la urmărirea penală in rem. Este însă posibil ca, referitor la aceeaşi infracţiune, într-un prim dosar, printr-o primă ordonanţă, să se dispună clasarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru ca, pe baza unor elemente de fapt noi, într-un al doilea dosar, printr-o a doua ordonanţă, să se dispună renunţarea la urmărirea penală in rem.

3. Dacă subiectul activ al infracţiunii este cunoscut, renunţarea la urmărirea penală se dispune doar după ce în prealabil s-a dispus cel puţin efectuarea în continuare a urmăririi penale.

4. De lege lata, considerentul pentru care o nouă soluţie de renunţare la urmărirea penală nu poate fi dispusă, când cererea de confirmare a unei renunţări anterioare la urmărirea penală a fost respinsă, este de ordin legislativ. Legea însăşi interzice o nouă soluţie de renunţare la urmărirea penală, dacă cererea de confirmare a unei renunţări anterioare la urmărirea penală a fost respinsă. 

De lege ferenda:

a) dacă argumentele care au stat la baza respingerii cererii de confirmare a renunţării anterioare la urmărirea penală sunt de procedură, o nouă soluţie de renunţare la urmărirea penală, respectând exigenţele procesuale, ar trebui să poată să fie dispusă;

b) dacă argumentele care au stat la baza respingerii cererii de confirmare a renunţării anterioare la urmărirea penală sunt de fond şi:

- situaţia de fapt avută în vedere la respingerea cererii de confirmare a renunţării anterioare la urmărirea penală se schimbă, iar din conţinutul ei se extrag argumente în sprijinul unei noi soluţii de renunţare la urmărirea penală, aceasta ar trebui să poată să fie dispusă;

- situaţia de fapt avută în vedere la respingerea cererii de confirmare a renunţării anterioare la urmărirea penală nu se schimbă ori, deşi se schimbă, din conţinutul ei nu se extrag argumente în sprijinul unei noi soluţii de renunţare la urmărirea penală, aceasta nu ar trebui să poată să fie dispusă.

5. Judecătorul de cameră preliminară are obligaţia ca, din oficiu, să verifice legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să se pronunţe asupra menţinerii, înlocuirii, revocării sau constatării încetării de drept a acesteia. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în camera preliminară poate fi precedată de o cerere, spre exemplu, de menţinere formulată de procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală (în scris, prin rechizitoriu) ori de procurorul de şedinţă (oral sau în scris, în camera preliminară). Obligaţia judecătorului de cameră preliminară de a verifica legalitatea şi temeinicia arestării preventive nu este însă condiţionată de o asemenea cerere.