(I) Individualizarea judiciară a pedepselor, sub aspectul duratei acestora (II) Lipsirea de libertate în mod ilegal săvârşită prin punerea în pericol a vieţii victimei

Rezumat

I. Procesul de individualizare judiciară a pedepsei nu este unul arbitrar. El se ghidează după reguli clar prestabilite și bine definite. Aceste reguli se referă la scopul pedepsei și la funcțiile acesteia, pe de o parte, precum și la reperele și criteriile de individualizare judiciară, pe de altă parte. Când este vorba despre repere, mai întâi se valorifică gravitatea infracțiunii și abia apoi se valorifică periculozitatea infractorului. Când este vorba despre criterii, ele se valorifică toate, în mod obligatoriu. Toate aceste reguli garantează că pedeapsa stabilită are, prin natura și prin durata sau cuantumul ei, un caracter just.

II. În cadrul elementului circumstanțial agravant privitor la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prin punerea în pericol a vieții victimei, poziția psihică a subiectului activ este cea proprie intenției depășite (preterintenției), anume: intenție în raport cu lipsirea de libertate și culpă în raport cu punerea în pericol a vieții victimei. Dacă poziția psihică a subiectului activ se caracterizează prin intenție atât în raport cu lipsirea de libertate, cât și în raport cu punerea în pericol a vieții victimei, există un concurs între infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă simplă (sau eventual în variantă agravată, dar cu reținerea unor eventuale alte elemente circumstanțiale agravante, în afara celui privitor la punerea în pericol a vieții victimei) și infracțiunea de omor în forma tentativei

(Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, decizia nr. 309/A/18.11.2024)