Evoluții și perspective în reglementarea daunelor morale În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto (RCA)

Rezumat

Pentru o lungă perioadă de timp, stabilirea cuantumului daunelor morale pentru persoanele prejudiciate ca urmare a unor accidente de circulație a fost lăsată la aprecierea instanțelor În lipsa unor orientări sau criterii legale sau jurisprudențiale obligatorii practica judiciară a generat imprevizibilitate, cu efecte negative pentru toți cei implicați. Jurisprudența românească a reușit să-și construiască ca repere doar anumite criterii generale de stabilire a cuantumului daunelor morale, nu și niște sume/valori (spre deosebire de practica judiciară din Italia spre exemplu). De asemenea, nicio inițiativă privată nu a reușit să propună vreun instrument de uniformizare a practicii (ca în Germania).

În acest context, Legea 132/2017 propune criterii legale de stabilire a anumitor daune morale. Însă intervenția legiuitorului român este foarte generală (nedetaliată) spre deosebire de alte țări în care s-au reglementat foarte detaliat sumele care se acordă victimelor accidentelor de circulație pentru compensarea prejudiciului nepatrimonial (cum este cazul Spaniei).

Legea 132/2017 se limitează să propună evaluarea durerilor fizice pe bază de puncte traumatice (valoarea unui punct traumatic fiind egală cu dublul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la data producerii accidentului). În plus, ea pare să încerce să limiteze dovedirea traumelor psihice în cazul vătămărilor doar la înscrisuri (ignorând necesitatea/utilitatea dovedirii acestora cu martori) și nu oferă criterii pentru stabilirea daunelor morale în caz de deces. Chiar și așa norma este inaplicabilă pentru că lipsește legislația secundară prin care se stabilește punctajul traumatic.