Rezumat
Norma supletivă este înțeleasă adesea ca o normă ce poate fi încălcată în mod valabil de către subiecții de drept când aleg să își manifeste voința contrar celor stabilite în normă. În acest context, ne întrebăm care este valoarea unei norme ce poate fi eludată. Merită o astfel de regulă calificativul de normă juridică? Abundența normelor supletive în dreptul privat ne sugerează că acestea au forță juridică și deci sunt obligatorii. Pornind de la semnificațiile atribuite normei supletive, în prezentul studiu ne-am propus să identificăm argumentele care confirmă obligativitatea acestor norme. Deși incidența normelor supletive este posibilă și în cazul actelor unilaterale, în demersul nostru am înțeles să ne limităm doar la relația dintre norma supletivă și contract.
Referințe
ADAM Ioan, Tratat de drept civil. Obligațiile- Vol. I Contractul, C.H. Beck, București, 2017.
ALEXANDRESCO Dimitrie, Dreptul civil român în comparațiune cu legile vechi și principalele legislațiuni străine: explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român în comparațiune cu legile vechi și principalele legislațiuni străine, tomul V, Obligațiile (I), ediție anastatică, Universul Juridic, București, 2017.
ANCEL Pascal, Force obligatoire et contenu obligationnel du contrat, Revue trimestrielle de droit civil, 1999.
BALEA Dumitru, Entități juridice neconvenționale, teză de doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2022.
CANTACUZINO Matei B., Elementele dreptului civil, ALL Educational, București, 1998
CRAIOVAN Ion, Tratat de teoria generală a dreptului, ed, a 4-a, Universul Juridic, București, 2020.
DELEANU Ion, Ficțiunile Juridice, ALL Beck, București, 2005.
DELEANU Ion, Tratat de procedură civilă, vol. I, ediție revăzută, completată și actualizată, Universul Juridic, București, 2013.
DJUVARA Mircea, Teoria generală a dreptului. Drept rațional, izvoare și drept pozitiv, ALL BECK, București, 1999.
GHERGHE Mihaela, Interpretarea Contractului, Universul Juridic, București, 2023.
GRAS Nicolas, Essai sur les clauses contractuelles, teză de doctorat, Université Clermont Auvergne Clermont Ferrand - École de droit, 2014 (HAL id : tel 01168586).
HAMANGIU Constantin, ROSETTI-BLĂNESCU Ion, BĂICOIANU Alexandru, Tratat de drept civil român, vol. I, ALL Beck, București, 2002.
KELSEN Hans, Doctrina pură a dreptului, Hamangiu, București, 2000.
KELSEN Hans, La théorie juridique de la convention, în Archives de philosophie du droit et de sociologie juridique, nr. 1-4/1940, Recueil Sirey, Paris.
MALAURIE Philippe, AYNÈS Laurent, STOFFEL-MUNCK Philippe, Drept civil. Obligațiile, Diana Dănișor [trad.], Wolters Kluwer, București, 2009.
MALAURIE Philippe, MORVAN, Patrick, Drept civil. Introducerea generală, Diana Dănișor [trad.], Wolters Kluwer, București, 2012.
MOROIANU Gheorghe Emil, Actualitatea normativismului kelsian, ALL BECK, București, 1998.
NICOLAE Marian, Drept civil. Teoria generală-Vol. I Teoria dreptului civil, Solomon, București, 2017.
PERÈS-DOURDOU Cécile, La règle supplétive, L.G.D.J, Paris, 2004.
REGHINI Ionel, DIACONESCU Șerban, VASILESCU Paul, Introducere în dreptul civil, Hamangiu, București, 2013.
REBREANU Veronica, Teoria Generală a dreptului: curs pentru studenții anului I, Hamangiu, București, 2020.
VASILESCU Paul, Discursul Juridic. O introducere (I), în Studia Iurisprudentia nr. 3/2020, online: https://doi.org/10.24193/SUBBiur.65(2020).3.3.
VASILESCU Paul, Relativitatea actului juridic civil: repere pentru o nouă teorie generală a actului de drept privat, Universul Juridic, București, 2008.
VASILESCU Paul, Substanța normativă a definițiilor legale, în Revista Română de Drept Privat nr. 1/2021.
VAN ZUYLEN Jean, Les raports entre la loi (impérative, supplétive) et l’autonomie de la volonté, în Les sources du droit revisitées - vol. II, Presses universitaires Saint-Louis Bruxelles, 2012.

TAceastă lucrare este licențiată în temeiul Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Copyright (c) 2025 Tudor Danciu