Problema asimetriei informației în jocul creditorilor și debitorului în procedura insolvenței – premise si perspective

Rezumat

La nivel european și mondial, legislația privind insolvența pare să urmeze un model specific național. Cu toate acestea, în funcție de nivelul de protecție alocat fie creditorului, fie debitorului, sistemele de insolvență pot fi împărțite în sisteme orientate spre creditor sau spre debitor. Scopul final al acestei analize este de a arăta că, contrar percepției concepute la nivel european și românesc, protecția creditorilor nu poate fi realizată prin implementarea unei legi a insolvenței strict pro-creditor. Acest rezultat final poate fi atins doar prin implementarea unui sistem de insolvență pro-debitor.

Această concluzie, așa cum vom arăta mai jos, se bazează pe premisa că interesele creditorilor și ale debitorilor nu se află pe poziții contradictorii, așa cum au fost percepute până în acest moment. Mai degrabă am constatat că pare să existe o aliniere a intereselor celor doi. Astfel, eficiența legislației românești privind insolvența nu poate fi analizată și testată în raport cu mecanismul existent de protecție a creditorilor. Adevărata sa eficiență poate fi demonstrată doar prin luarea în considerare a ratei de recuperare a debitorilor, asigurând astfel un rezultat final în care satisfacția și interesele economice ale creditorilor sunt îndeplinite.

Această analiză este împărțită în două părți. În prima parte, luăm în considerare principalii indicatori ai unei legi a insolvenței pro-creditor, concentrându-ne pe analiza modelului românesc de insolvență. De asemenea, vom lua în considerare eficiența acestei tipologii de lege, concluzionând că aceasta nu atinge rezultatul dorit de a oferi o protecție adecvată pentru creditori în cadrul procedurii de insolvență. A doua parte a demersului nostru aduce o regândire a protecției sistemice a creditorilor în cadrul procedurilor de insolvență prin analiza conceptului de asimetrie informațională și a guvernanței corporative. În cele din urmă, concluzionăm că singura modalitate prin care se poate obține un nivel adecvat de protecție a creditorilor în legislația românească în materie de insolvență este implementarea unei legislații eficiente mixte.