Résumé
În cuprinsul acestui articol, am analizat interpretarea flexibilă a Convenției Europene de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului și cauzele istorice ale acestui mod de interpretare. În același timp, am identificat principalele greutăți și contragreutăți cu care operează Curtea în contextul interpretării Convenției, arătând că procesul în discuție seamănă cu un exercițiu de echilibristică, în cadrul căruia sunt puse în balanță diverse tehnici de interpretare. Am analizat interpretarea efectivă a Convenției, respectiv interpretarea sa evolutivă în contextul aplicării teoriei marjei de apreciere și a numitorului comun al statelor, precum și teoria obligațiilor pozitive. În concluzie, am arătat că interpretarea Convenției pare să fie ,,dezechilibrată” în direcția protecției efective a drepturilor fundamentale, ceea ce este preferabil față de o interpretare ,,echilibrată”, care să ne lase vulnerabili în fața abuzurilor statale.