Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Mecanisme „clasice”, soluții problematice

Rezumat

Pornind de la o decizie recentă a Curții de Apel Cluj pronunțată într-un dosar având ca obiect, printre altele, infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c din Legea nr. 241/2005, prezentul material constituie o analiză punctuală a unor ipoteze frecvent întâlnite în practica judiciară. Astfel, în cuprinsul articolului este analizată în primul rând ipoteza înregistrării în contabilitatea unei societăți a unor facturi fictive emise de alte societăți controlate faptic de aceeași persoană care o controlează pe cea dintâi. Această situație este analizată prin raportare la trei subipoteze, fiind relevant în ce măsură din punct de vedere faptic, bunurile au fost livrate/serviciile au fost prestate și dacă sumele de bani evidențiate cu titlu de cheltuieli în contabilitatea societății au ieșit efectiv din patrimoniul acesteia, respectiv în ce cuantum. În al doilea rând, este analizată situația vânzării succesive a unui bun între societăți controlate de aceeași persoană, pentru ca în cele din urmă acesta să ajungă în patrimoniul unei persoane fizice. Finalmente, o altă ipoteză frecvent întâlnită în practica judiciară și care a făcut obiectul prezentei analize vizează încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun de o valoare ridicată între societăți controlate de aceeași persoană, cu scopul deducerii taxei pe valoarea adăugată sau al generării posibilității de a solicita rambursarea acesteia de către societatea cumpărătoare.