Delimitarea între intenţia eventuală şi culpa cu prevedere în materia evenimentelor rutiere
DOI:
https://doi.org/10.24193/CDP.2022.4.3Cuvinte cheie:
intenție eventuală, intenție indirectă, culpa cu prevedere, neglijență, imprudență, omor, ucidere din culpă, infracțiuni rutiere, practica judiciară – evenimente rutiere, jurisprudență, vinovăție, forme de vinovăție, latură subiectivă, împrejurări obiective pe care se fundamentează culpa cu prevedere, criterii concrete pentru incidența intenției eventuale în materia evenimentelor rutiere, legislația spaniolă în materia evenimentelor rutiereRezumat
Traficul rutier este omniprezent în viața oricărei persoane, având în vedere că, fiecare dintre noi, cu diferite ocazii, devine participant al acestuia. Pe lângă beneficiile de care profităm cu toții, traficul rutier prezintă și riscuri, acestea intrând în sfera riscurilor permise de către societate. Legiuitorul stabilește anumite reguli pentru circulația în condiții de siguranță, însă, acestea sunt adesea încălcate producând vătămări grave sau chiar decesul unor participanți la trafic. Astfel, infracțiunile rutiere sunt unele dintre cele mai frecvente infracțiuni cu care sunt sesizate instanțele române. În categoria acestor infracțiuni, un rol primordial îl ocupă elementul subiectiv care poate face diferențe majore în încadrarea juridică a faptei, respectiv în planul răspunderii penale. Este deja bine cunoscut în materie juridică faptul că intenția eventuală se apropie mult de culpa cu prevedere, problematică ce se transpune și în aria incidențelor rutiere. Până de curând, opinia tradițională era aceea că orice rezultat survenit printr-un accident rutier se fundamenta pe o culpă. Însă, luând în considerare evoluția substanțială în materia traficului rutier, începând de la viteza cu care se circula în trecut spre deosebire de cea din prezent, numărul crescând al participanților la trafic, evoluția capacităților autoturismelor și până la frecvența încălcării grosiere a regulilor de circulație, conchidem că este nevoie de o schimbare de paradigmă. În situații extreme este necesar să își găsească locul și intenția eventuală. Având în vedere că sancționarea faptelor comise din culpă este mult mai puțin severă în raport cu cea a faptelor intenționate, delimitarea între intenția eventuală și culpa cu prevedere în materia evenimentelor rutiere este primordială. Acest studiu abordează tocmai aceasta problemă a delimitării între intenția eventuală și culpa cu prevedere în materia evenimentelor rutiere încercând să clarifice unele ipoteze controversate, prin raportare la doctrina relevantă și oferind câteva exemple elocvente din practica judiciară.