Schimbarea încadrării juridice în apel. Definiția cruzimilor și trimiterea spre rejudecare. O notă critică la Decizia penală nr. 1618/A/2021 a Curții de Apel Cluj
DOI:
https://doi.org/10.24193/CDP.2022.1.6Cuvinte cheie:
schimbarea încadrării juridice în apel, trimiterea spre rejudecare, procedura simplificată, omorul calificat prin cruzumiRezumat
În cele ce urmează mi-am propus să analizez succint, raportat la o soluție de speță, atât conceptul de cruzimi, prevăzut la art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cât și consecința schimbării încadrării juridice, dintr-o infracțiune ce permite parcurgerea procedurii simplificate într-una care nu o permite, prin decizia instanței de apel, după ce întreaga fază de judecată s-a desfășurat conform acestei proceduri.
Procedura simplificată presupune o recunoaștere integrală a acuzației, o acceptare a stării de fapt prezentată în actul de acuzare și a probelor administrate în faza de urmărire penală ce au trecut de filtrul judecătorului de cameră preliminară. Această procedură constituie o reală restrângere a dreptului la apărare al inculpatului, acesta renunțând la o bună parte din pârghiile pe care le avea la dispoziție în cursul procesului. Pentru a încuraja utilizarea acestei proceduri, legiuitorul a garantat un beneficiu pentru inculpat, în cuprinsul art. 396 alin. (10) C. pr. pen., respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în caazul închisorii și 1/4 în cazul amenzii.
Este lesne de observat că legiuitorul a garantat un beneficiu pentru două din cele trei specii de pedeapsă prevăzute de legea penală, excluzând expres, în art. 374 alin. (4) C. pr. pen., infracțiunile pentru care pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață de la judecata în procedura simplificată. Astfel, procedura simplificată nu poate fi folosită în ipoteza infracțiunii de omor calificat.
Problemele ce au apărut în speța dedusă analizei sunt, pe de-o parte, încadrarea juridică corectă, raportat la interpretarea noțiunii de cruzimi, iar pe de altă parte, soluția ce se impune în ipoteza în care, după judecarea în fond și în apel în procedura simplificată, prin decizia pronunțată de instanța de apel se dispune schimbarea încadrării juridice din violență în familie în forma tentativei la omor în violență în familie în forma tentativei la omor calificat, fiind astfel imposibilă acordarea beneficiului prevăzut de art. 396 alin. (10) C. pr. pen.
„În literatura de specialitate (I. Dobrinescu, Infracţiuni contra vieţii persoanei, Ed. Academiei, Bucureşti 1987, pg. 83) s-a subliniat că în cadrul actelor de violență repetate este necesar să se facă distincție între situațiile în care aceste acte au semnificația de a chinui victima, pe de o parte, și situațiile în care repetarea loviturilor nu exprimă prin specificul lor decât modalitatea de a înfăptui uciderea. Poziţiile divergente ale participanţilor procesuali poartă tocmai asupra acestei din urmă distincţii, titularul acţiunii penale şi apărarea susţinând, contrar poziţiei apelantei-parte civilă, că actele de violenţă repetată nu constituie altceva decât modalitatea de punere în executare a acţiunii de ucidere (...)
Deşi apărătorul inculpatului a pus concluzii de trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării cauzei în procedură obişnuită, limitele de pedeapsă ale infracţiunii de violenţă în familie sub forma tentativei la omor calificat făcând imposibilă judecarea în procedură abreviată (art. 374 alin. (4) C. pr. pen.), Curtea va respinge această solicitare pentru argumentele ce succed: (...)
Văzând pe de o parte poziţia procesuală manifestată de inculpat (care, astfel cum s-a arătat, nu a contestat la nici un moment probele administrate în faza de urmărire penală), iar, pe de altă parte, împrejurarea că potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (7) C. pr. pen., probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de participanţii procesuali nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de apel constată că eventuala trimitere spre rejudecare a cauzei în scopul efectuării cercetării judecătoreşti apare ca fiind lipsită de finalitate, atâta timp cât poziţia procesuală a părţilor a fost tocmai cea relevată de textul legal anterior evocat .” Decizia penală nr. 1618/A/2021 din 20.12.2021 a Curții de Apel Cluj.