Infracțiunea de încredințare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice

Rezumat

Prezentul articol își propune să sistematizeze opiniile existente în literatura de specialitate cu privire la elementele care compun infracțiunea de încredințare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană care nu deține permis de conducere sau se află sub influența alcoolului sau substanțelor psihoactive, așa cum este reglementată de Codul penal român în vigoare. Desigur, această sistematizare este dublată de considerațiile personale ale autorului, care își propun să deschidă o nouă perspectivă asupra anumitor ipoteze controversate sau, cel puțin, să aducă argumente în plus pentru opiniile deja consacrate în doctrină.

Abordarea autorului este fidelă celei folosite în doctrina română, analiza infracțiunii fiind una punctuală, debutând cu cea a rațiunii incriminării, fiind urmată de considerații privind elementele constitutive ale infracțiunii (subiect, obiect, latură obiectivă, latură subiectivă) și fiind închisă de alte elemente care caracterizează infracțiunea supusă analizei (relația cu alte infracțiuni). Autorul pune accentul în special pe situațiile problematice, care generează (sau sunt susceptibile să genereze) discuții în practică și în doctrină.

În prezent, infracțiunea de încredințare a unui vehicul este analizată „fugitiv” de către literatura de specialitate, probabil din cauza faptului că o astfel de infracțiune nu pare, la o primă vedere, să pună prea multe probleme. Autorul încearcă să demonstreze faptul că această infracțiune are multe de oferit și poate fi izvorul unor discuții teoretice interesante.

Pe de-o parte, articolul propune cititorului o perspectivă de ansamblu asupra celor mai importante aspecte care caracterizează această infracțiune, iar, pe de altă parte, „pregătește terenul” pentru un viitor demers științific al autorului, respectiv cel în care acesta va analiza relația dintre aceasă infracțiune și infracțiunile de rezultat subsecvente (uciderea sau vătămarea corporală din culpă), subiect dezbătut intens în doctrină.