Principiul „double jeopardy” în jurisprudenţa penală a Curţii Supreme a Statelor Unite ale Americii

Autori

  • Ionuț Borlan Facultatea de Drept, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca; Judecătoria Cluj-Napoca

DOI:

https://doi.org/10.24193/CDP.2021.3.1

Cuvinte cheie:

dublu pericol, teoria absorbţiei, teoria suveranităţii duale, Palko c. Connecticut, Benton c. Maryland, Ex parte Lange, North Carolina c. Pearce, Hudson c. Statelor Unite, Ashe c. Swenson, Blockburger c. Statelor Unite, Brown c. Ohio, Grady c. Corbin, Statele Unite c. Dixon, Whalen c. Statelor Unite, Missouri c. Hunter, Fox c. Ohio, Houston c. Moore, Statele Unite c. Lanza, Heath c. Alabama, Gamble c. Statelor Unite

Rezumat

Recunoaşterea constituţională a principiilor generale menite să asigure buna desfăşurare a procesului penal este o cerinţă esenţială într-o stat democratic. Dintre regulile generale pe care Constituţia Statelor Unite le reglementează, de departe cea mai controversată este regula care interzice ca o persoană să fie urmărită penal şi/sau sancţionată de două ori pentru aceeaşi infracţiune, cunoscută ca dublu pericol, care nu în mod întâmplător a fost denumită în literatură drept „nodul gordian” sau „hidra cu mai multe capete”.

Într-un sistem baza în principal pe precedentul judiciar, principiul double jeopardy a evoluat în mod constant în jurisprudenţa penală a Curţii Supreme a Statelor Unite ale Americii în contextul dezvoltării federalismului american, fiind marcat nu de puţine ori de întorsături mai mult sau mai puţin aşteptate care au lovit puternic sistemul judiciar.

Consacrarea constituţională a unei reguli care urmărea pur şi simplu să exprime ideea că nicio persoană nu poate fi judecată şi/sau sancţionată de două ori pentru aceeaşi infracţiune s-a dovedit a fi o problemă mult mai complexă pentru a permite evoluţia practicii judiciare într-o direcţie unitară. Acesta este şi motivul pentru care jurisprudenţa penală a instanţelor americane în acest domeniu a fost considerată a fi o adevărată Marea Sargaselor care nu ar putea să nu pună în dificultate chiar şi cel mai îndrăzneţ navigator judiciar.

Rolul Curţii Supreme de a asigura caracterul unitar al jurisprudenţei a avut o importanţă deosebită, dar nu de puţine ori instanţa supremă a fost pusă în situaţii dificile. Astfel, după aplicarea constantă timp de 58 de ani a unei decizii pronunţate definitiv în 1932 şi destinată a fi folosită pentru identificarea noţiunii de „aceeaşi infracţiune”, Curtea Supremă s-a pronunţat într-o manieră diferită cu privire la aplicarea principiului double jeopardy, pentru ca, după doar trei ani, să revină la jurisprudenţa anterioară.

Prin intermediul acestui studiu ne propunem, într-o formulă aproape exhaustivă, examinarea principiului double jeopardy din perspectiva evoluţiei şi scopului acestuia, a dezvoltării societăţii americane şi influenţei federalismului în jurisprudenţa penală, precum şi a limitelor de aplicare.

Descărcări

Publicat

2022-01-03

Număr

Secțiune

Doctrină