Competenţa universală ca mijloc de reprimare a infracţiunilor internaţionale

Rezumat

În unele situaţii, comunitatea internaţională nu reuşeşte să creeze cadrul instituţional pentru a reprima eficient infracţiunile internaţionale. Pentru ca astfel de infracţiuni grave să nu rămână nepedepsite, fiecare stat poate, prin intermediul instanţelor naţionale, să intervină şi să acopere aceste limitări ale instanţelor internaţionale. Unealta de care dispun statele este instituţia competenţei universale. Acest studiu se va concentra, iniţial, pe competenţa universală permisivă, acea ramură a competenţei universale care le permite statelor să reprime infracţiunile internaţionale fără a le impune şi obligaţia de a face asta. În al doilea capitol, accentul va fi pus pe analiza obligaţiei de a reprima şi pe competenţa universală obligatorie. Primele două capitole vor conţine definiţiile, limitele, contextul istoric şi analiza modului în care diferite infracţiuni internaţionale interacţionează cu cele două tipuri de competenţă universală. În încheiere, articolul va prezenta un studiu de drept comparat care urmăreşte modul în care unele state au integrat principiul competenţei universale în dreptul intern.