Aspecte de practică judiciară privind procedura şi efectele declaraţiei de abţinere a unei întregi instanţe

Rezumat

În urma modificărilor aduse Codului de procedură penală în anul 2016 în materia incompatibilităţilor, a fost reglementată situaţia în care nu se poate desemna un judecător de la secţia corespunzătoare a acestei instanţe. În asemenea cazuri, conform textului de lege menţionat, soluţionarea cauzei se realizează de o altă secţie a aceleiaşi instanţe, care are aceeaşi specializare. Dacă nu există însă o secţie cu aceeaşi specializare, judecătorul de la instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate. Ipoteza de abţinerea întregii instanţe a devenit tot mai întâlnită, în condiţiile în care instituţia incompatibilitatea este reglementată mai larg în noua legislaţie, iar numărul judecătorilor este într-o continuă descreştere. Prezentul studiu supune analizei posibilităţile pentru a evita formularea de declaraţii de abţinere repetate de către întreaga instanţă, prin trimiterea cauzei la o instanţă egală în grad, care va soluţiona toate aspectele ivite într-un anumite stadiu procesual, iar nu doar primul incident privind abţinerea întregii instanţe. În condiţiile în care numărul judecătorilor din cadrul instanţei descreşte încet, este aproape sigur că în eventualitatea unui nou incident posibil nou episod, incompatibilitatea va constitui o problemă. Întrebarea este prin urmare dacă o nou cerere de abţinere a întregii instanţe este necesară sau dacă trebuie să ne raportăm la întreg stadiul procesual în care a fost formulată prima dată, prin pronunţarea unei decizi de trimitere a cauzei la altă instanţă egală în grad, care să soluţioneze toate cererile şi excepţiile privind acel ciclu procesual.