Strămutarea şi desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei în reglementarea procesual penală actualmente în vigoare

Rezumat

În vederea desfăşurării în condiţii optime a procesului penal, este necesar să existe încredere cu privire la obiectivitatea şi imparţialitatea subiecţilor procesuali oficiali în activitatea de rezolvare a cauzei penale. În măsura în care se iveşte o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea tuturor judecătorilor unei instanţe este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice, remediul procesual îl constituie instituţia strămutării.

Măsura strămutării presupune o derogare de la competenţa teritorială, determinând o deplasare de competenţă teritorială între instanţe de acelaşi grad şi de aceeaşi natură. Practic, instanţei competente teritorial prin raportare la regulile obişnuite i se substituie o instanţă delegată. În ceea ce priveşte obiectul acestui remediu procesual, considerăm că nu trebuie exclusă admisibilitatea unei cereri de strămutare a soluţionării unei cauze în cadrul unei proceduri judiciare, separate de judecarea fondului cauzei.

În anumite situaţii, temeiurile de natură a fundamenta strămutarea unei cauze penale pot fi cunoscute încă din cursul fazei prejurisdicţionale a urmăririi penale, ipoteză în care îşi poate găsi aplicabilitatea procedura desemnării altei instanţe pentru judecarea cauzei. Chiar dacă este prevăzută într-un text de lege distinct, aceasta nu reprezintă o nouă instituţie, ci se înfăţişează ca o modalitate specială de strămutare, care poate interveni anterior sesizării instanţei penale cu rechizitoriu.