Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile
(Im)posibilitatea reţinerii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a din Legea nr. 241/2005 în cazul în care bunul sau sursa impozabilă provine din săvârşirea unei infracţiuni sau în cazul comercializării unor astfel de bunuri
DOI:
https://doi.org/10.24193/CDP.2020.1.2Cuvinte cheie:
evaziune fiscală, bun sau sursă impozabilă, activităţi ilicite, activităţi economice, jurisprudenţă, regim fiscal, art. 9 alin. (1) lit. a, Legea nr. 241/2005Rezumat
În contextul în care o importantă sursă de finanţare a statului este reprezentată de taxele şi impozitele stabilite în sarcina contribuabililor şi în contextul în care evaziunea fiscală este un fenomen în continuă dezvoltare, tentaţia de a aplica normele care incriminează evaziunea fiscală în cât mai multe situaţii este mare. Astfel, s-a ajuns să se pună problema în ce măsură s-ar putea reţine infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a din Legea nr. 241/2005 în cazul în care bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă provine din săvârşirea unor infracţiuni. Doctrina şi jurisprudenţa dovedesc că răspunsul nu este neapărat unul evident. În aceste condiţii, prezentul material se doreşte a fi o sinteză a acestor soluţii, urmată de trimiteri la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care au relevanţă în acest context. Finalmente sunt formulate propuneri de rezolvare a situaţiilor care aduc în discuţie posibilitatea impozitării sau taxării unor astfel de bunuri şi intervenţia dreptului penal.