Aspecte teoretice, legislative şi de practică judiciară privind reluarea urmăririi penale
DOI:
https://doi.org/10.24193/CDP.2020.1.1Cuvinte cheie:
separarea funcţiilor judiciare, suspendarea urmăririi penale, reluarea urmăririi penale, redeschiderea urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminarăRezumat
Oricare ar fi modul în care procurorul, ca titular al funcţiei de urmărire penală, rezolvă cauza, prin aceasta nu se exclude posibilitatea revenirii ei în acelaşi cadru procesual.
Instituţia procesual penală cu caracter eventual, de excepţie, care urmăreşte aducerea procesului penal pe linia de desfăşurare normală prin reactivarea cursului urmăririi penale, în ipotezele prevăzute de lege, este cunoscută sub denumirea de reluare a urmăririi penale.
În reglementarea procesual penală actualmente în vigoare, urmărirea penală este reluată în caz de: încetare a cauzei de suspendare; restituire a cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară; redeschidere a urmăririi penale. De asemenea, în afara acestor cazuri reglementate în mod expres în conţinutul art. 332 alin. (1) din Codul de procedură penală, reluarea urmăririi penale mai intervine, în mod implicit, şi într-o altă ipoteză, caracteristică procedurii speciale de judecare pe baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procuror şi inculpat.