Succesiunea de riscuri – efectele contribuţiei ulterioare a victimei asupra răspunderii penale a autorului
Cuvinte cheie:
raport de cauzalitate, teoria echivalenţei condiţiilor, teoria imputării obiective a rezultatului, risc culpabil, autopunere în pericolRezumat
Prezentul studiu îşi propune analizarea situaţiei în care conduita victimei, contribuie, alături de cea a autorului, la producerea rezultatului. Sunt tratate doar acele ipoteze în care aportul victimei este ulterior sau subsecvent punerii sale în pericol, aşa cum se întâmplă când, ulterior rănirii intenţionate de către autor, victima omite îngrijirea corespunzătoare a leziunii sau refuză tratamentul medical.
Principala misiune a fost analiza critică a practicii judiciare în domeniu, fiind prezentate într-o primă fază neajunsurile abordării tradiţionale, ce se fundamentează pe terenul teoriei echivalenţei condiţiilor sau chiar a elementelor specifice vinovăţiei.
Mai departe, autoarea a concluzionat că instanţele ar trebui să „gestioneze” ipotezele în care victima contribuie la producerea rezultatului, acţionând ulterior autorului, la nivelul tipicităţii, trecându-le într-o primă fază prin filtrul teoriei imputării obiective a rezultatului, construcţie teoretică rămasă, încă, într-un con de umbră la nivelul doctrinei autohtone, în pofida tendinţei europene. Astfel, s-a arătat că această teorie modernă asupra cauzalităţii oferă, prin intermediul riscului culpabil, un instrument adecvat de soluţionare a ipotezelor în discuţie.
