Excepţia bunei-credinţe (good faith exception) – ipoteză de acoperire a efectelor nulităţii absolute. Notă la încheierea nr. 95 din 12 februarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Autori

  • Mihail Udroiu Facultatea de Drept, Universitatea din Oradea
  • Radu Slăvoiu Facultatea de Drept, Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti

DOI:

https://doi.org/10.24193/CDP.2025.2.5

Cuvinte cheie:

bună-credință, culpă, nulitate

Rezumat

Pornind de la o cauză penală concretă, prezenta notă aduce în discuție incidența, în procedurile penale din România, a teoriei the good faith exception consacrată în dreptul american. Autorii argumentează în sensul că sancțiunea nulității absolute ar trebui să fie condiționată de neglijența autorităților în administrarea nelegală a unei probe, fiind însă acoperită în acele situații în care se dovedește că organele judiciare au acționat în mod loial și cu diligența necesară pentru respectarea dispozițiilor legale, încălcarea acestora nefiindu-le imputabilă.

Publicat

2025-11-25

Număr

Secțiune

Jurisprudență