Acest articol oferă o analiză critică și aplicată a procedurii speciale reglementate de art. 549¹ C.proc.pen., subliniind provocările juridice rezultate din aplicarea instituției în situația clasării cauzei. Studiul examinează cadrul procesual strict care îl limitează pe judecătorul de cameră preliminară, în special raportat la imposibilitatea de modificare a parametrilor stabiliți de Ministerul Public. Articolul insistă asupra necesității de individualizare a măsurii confiscării cu privire la fiecare subiect procesual și bun implicat, respingând idea solidarității confiscării, această idee fiind incompatibilă cu principiul legalității în procesul penal. Mai mult, articolul oferă o analiză detaliată asupra problemelor probatorii, atrăgând atenție asupra riscului reevaluării fondului acuzației penale fără existența unui temei procedural funcțional. Cititorul va găsi o interpretare sistematică și bine argumentată asupra unei proceduri insuficient reglementate, dar cu un impact semnificativ asupra balanței existente între interesul public și dreptul la apărare. Articolul invită la o reconsiderare asupra modalității în care confiscarea este gestionată în afara etapei de judecată, cu sublinierea limitelor constituționale și convenționale în cazul unei asemenea intervenții judiciare.
