Observaţii cu privire la o soluţie de restituire a cauzei la procuror în calea de atac a apelului

Autori

  • Lucian Criste Facultatea de Drept, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca; Baroul Cluj

DOI:

https://doi.org/10.24193/CDP.2024.3.5

Cuvinte cheie:

regularitate, rechizitoriu, excepția obscuri libelli, remediere, judecata în apel, desființare cu trimitere spre rejudecare, restituirea cauzei la parchet

Rezumat

În prima parte a materialului de față am prezentat, în extras, Decizia nr. 1082/A, din 5 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet ca urmare a constatării neclarității acuzației de către instanța de apel, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 C.pr.pen., a art. 6 alineatul (3) din Directiva 2012/13/UE și a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum acestea au fost interpretate prin hotărârea din data de 21 octombrie 2021 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-282/20.

În concordanță cu această decizie, am opinat la rândul nostru că regularitatea rechizitoriului poate fi verificată inclusiv de către instanța de apel, în faza de judecată, prin prisma jurisprudenței CJUE. Am arătat că în tot cursul judecății regularitatea rechizitoriului poate fi pusă în discuție pe cale incidentală, prin intermediul unei excepții similare celei întâlnite în dreptul belgian: obscuri libelli.

Nu am achiesat însă la opțiunea instanței de apel de a dispune direct restituirea cauzei la parchet, fără parcurgerea stadiilor indicate de CJUE în hotărârea pronunțată în cauza C-282/20. În această privință am prezentat o serie de argumente în funcție de care am apreciat că soluția optimă în situația constatării neregularității rechizitoriului în apel este desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Descărcări

Publicat

2024-12-20

Număr

Secțiune

Jurisprudență