Lipsa raportului de cauzalitate. Aplicarea teoriilor cauzalităţii într-o cauză ce vizează decesul unui poliţist rutier aflat în coloana oficială a Ministrului Afacerilor Interne

Autori

  • Ioana Curt Faculty of Law, Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca; Baroul Cluj

DOI:

https://doi.org/10.24193/CDP.2024.3.4

Cuvinte cheie:

raport de cauzalitate, teoria echivalenței condițiilor, teoria imputării obiective a rezultatului, risc neprotejat, risc egal, risc epuizat

Rezumat

Fostul Ministru al Afacerilor Interne, O.G., a fost trimis în judecată pentru ucidere din culpă, fiind acuzat de decesul poliţistului care a picat într-o groapă semnalizată necorespunzător, în timp ce se afla în misiune, făcând parte din coloana sa „oficială”, constituită cu încălcarea dispozițiilor legale. Alături de el a fost trimis în judecată şi administratorul societății care a executat lucrările pe carosabil, precum şi persoana juridică (societatea cu răspundere limitată). Atât prima instanță, cât și instanța de apel, au dispus o soluție de achitare față de primul inculpat, însă ultimii doi inculpați au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Ceea ce ne-am propus este să analizăm temeiurile care au stat la baza exonerării de răspunderea penală în cazul inculpatului Ministru.

Soluția primei instanțe constituie un prilej de reflecţie asupra modului cum sunt aplicate teoriile doctrinare în materia raportului de cauzalitate și cum a evoluat jurisprudența instanțelor noastre în această materie. Discuţia depăşeşte sfera de interes a cazului discutat, devenind de actualitate în cazul oricărei infracţiuni aflate în curs de judecată și în cazul căreia mai multe acţiuni sau inacţiuni provenind de la autor, un terţ sau chiar de la victimă, alături de alţi factori, contribuie, simultan sau succesiv, la producerea rezultatului.

Analiza vizează, într-o primă secțiune, dacă acțiunea care i se impută inculpatului prin actul de sesizare a instanței este sau nu relevantă juridic (căci cele două hotărâri comentate par să se contrazică sub acest aspect). Apoi, după trecerea în revistă a unor succinte observații teoretice cu privire la raportul de cauzalitate în arhitectura infracțiunii și a teoriilor relevante în materie (secțiunea II) sunt tratate modalitatea în care prima instanță a înțeles să aplice teoriile cauzalității și instrumentele oferite de acestea în speța dedusă judecății (secțiunea III).

Descărcări

Publicat

2024-12-20

Număr

Secțiune

Jurisprudență