Unele consideraţii privind verificarea competenţei organelor de urmărire penală

Rezumat

Prezentul articol conține o analiză a anumitor aspecte legate de verificarea competenței organelor de urmărire penală înainte și după sesizare, pe tot parcursul desfășurării fazei de urmărire penală și a fazei de cameră preliminară. Actualul Cod de procedură penală, în forma în care a intrat în vigoare, sancționa cu nulitatea relativă necompetența organelor de urmărire penală. Prin Decizia nr. 302/2017, Curtea Constituțională a trecut în rândul nulităților absolute încălcarea dispozițiilor privind necompetența materială și personală a organelor de urmărire penală. Această decizie de neconstituționalitate a generat o serie de divergențe în practica judiciară și în literatura de specialitate.

Prin Legea nr. 201/2023, în cuprinsul art. 281 alin. (1) C.pr.pen. a fost introdusă lit. b1), care prevede expres că încălcarea dispozițiilor privind competența materială și personală a organului de urmărire penală atrage sancțiunea nulității absolute. De asemenea, prin același act normativ, în cuprinsul art. 63 alin. (1) C.pr.pen. a fost introdusă o normă de trimitere la prevederile art. 50 alin. (2) și (3) C.pr.pen. În conformitate cu aceste dispoziții legale, dacă declinarea a fost determinată de necompetenţa materială sau după calitatea persoanei, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de organul de urmărire penală care şi-a declinat competenţa pot fi menținute, iar dacă declinarea a fost determinată de necompetența teritorială, toate acestea se mențin. Având în vedere ansamblul prevederilor legale care configurează specificul fazei de urmărire penală, am analizat implicațiile acestor modificări legislative.

În ceea ce privește procedura în camera preliminară, ca o consecință a modificărilor legislative indicate mai sus, prin aceeași Lege nr. 201/2023, în cuprinsul art. 346 alin. (3) lit. a) C.pr.pen. a fost introdus un nou caz de restituire a cauzei la parchet, în situația în care rechizitoriul a fost emis de un procuror necompetent după materie sau după calitatea persoanei. Această nouă reglementare are potențialul să pună capăt disputelor doctrinare legate de natura juridică a rechizitoriului și de distincția dintre conceptele de „legalitate” și „regularitate”. Printre altele, am argumentat opinia noastră potrivit căreia „neregularitatea” rechizitoriului nu reprezintă o sancțiune procesuală.