Controlul de convenţionalitate - viziunea CEDO asupra instituției confiscării (speciale, extinse, în lipsa unei soluţii de condamnare, de la terţi) conform Directivei 2014/42/EU

Rezumat

În ceea ce priveşte scopul prezentei lucrări, realizarea unei analize comprehensive asupra instituţiei confiscării în lumina Convenţiei este un demers cel puţin ambiţios, poate chiar imposibil, în lipsă de precizări suplimentare. În acest sens, abordarea din cuprinsul prezentei lucrări se raportează la cele din urmă evoluţii legislative incidente în materia dreptului unional cu privire la armonizarea legislaţiei statelor membre, respectiv Directiva 2014/42/EU.

Analiza începe prin expunerea modificărilor realizate la nivel unional, iar mai apoi, sunt prezentate instituţiile create şi implementate în ordinea juridică naţională. În continuare, instituţiile precizate mai sus sunt disecate în contrapunct cu potenţiala aplicare a Art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1, a Art. 6 – dreptul la un proces echitabil în materie penală, a Art. 7 – Nullum crime sine lege şi a Art. 4 din cadrul Protocolului Adiţional nr. 7 – ne bis in idem, raportat la dispunerea unor ordine de confiscare. Evident, demersul este realizat prin raportare la efectele dispunerii unui ordin de confiscare, care, în sensul Directivei 2014/42/EU, semnifică o deposedare definitivă de bunuri dispusă de o instanţă în legătură cu o infracţiune.