Consumul de alcool sau de alte substanţe psihoactive ulterior producerii unui accident de circulaţie. Scurte opinii pe marginea unei (re)incriminări

Rezumat

În vara anului 2023 au fost adoptate nu mai puțin de cinci legi de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală. Majoritatea dispozițiilor se referă la punerea în acord a legislației cu deciziile Curții Constituționale ale ultimilor ani, printr-un demers tardiv, însă totuși binevenit. Altele reprezintă manifestări ale unei veritabile politici penale autoritare, cu accente pe care îndrăznim să le numim populiste (Legea nr. 213/2013). Altele dintre ele reprezintă efectul unei apetențe sporite a legislatorului pentru o supraincriminare a unor domenii sensibile, manifestate într-un exces de variante agravate (Legea nr. 217/2023). Ne atrage atenția însă o normă de (re)incriminare, regăsită în Legea nr. 200/2023, prin care legislatorul „reactivează” o infracțiune uitată de doctrină și jurisprudență: consumul de alcool sau de alte substanţe psihoactive ulterior producerii unui accident de circulaţie.

Reincriminarea, la aproape zece ani după abolitio criminis, ne ocazionează o analiză punctuală a istoricului textului legal și a rațiunii legislatorului. Apoi, ne vom întreba dacă în perioada de absență a incriminării, existența unei interdicții, dublate de o prezumție instituită în  O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ar fi suplinit acest aspect. Mai departe, vom observa care este obiectul juridic al infracțiunii, concluzionând că acesta privește prioritar relațiile privind realizarea justiției. Ne propunem de asemenea să delimităm situația premisă a infracțiunii, elementul material și legătura cu alte infracțiuni. În final, observăm reglementarea din dreptul penal elvețian, identificând o soluție practică în acest sens.