Prezenta lucrare analizează cadrul normativ notarial din România, acordând o atenție specială măsurilor de accesibilitate lato sensu, destinate persoanelor vulnerabile, care au ca scop facilitarea participării lor la procedurile notariale. Pe parcursul studiului se examinează măsura în care cadrul juridic notarial național își îndeplinește obligația de a oferi sprijinul necesar persoanelor cu dizabilități, punând un accent deosebit pe faptul dacă garantează accesul egal la serviciile notariale pentru această categorie de persoane. În realizarea demersurilor evocate, am înțeles să utilizăm, cu precădere, metodologia de investigație juridico-dogmatică și funcționalistă, examinând legislația actuală, jurisprudența relevantă, cazuri practice și doctrina juridică. Prin prisma consacrărilor legale actuale și având în vedere circumstanțele în care se pot afla beneficiarii procedurilor notariale, am ales să demarăm cercetarea noastră pe două paliere, respectiv în funcție de reglementarea dizabilităților mintale și în funcție de reglementarea dizabilităților senzoriale și de comunicare. Prin raportare la cele două categorii, am evidențiat procedurile notariale care permit utilizarea serviciilor notariale adaptate, particularitățile impuse beneficiarilor acestora și instrumentele prevăzute de lege pentru a fi uzitate de către profesionist în scopul accesibilizării serviciilor sale. Drept consecință, produsul nostru științific oferă o nouă perspectivă asupra necesității ca normele juridice să prevadă măsuri clare de adaptare a serviciilor pentru toate persoanele vulnerabile, indiferent de măsurile de ocrotire de care beneficiază sau de capacitatea lor civilă de exercițiu și să integreze instrumente veritabile de accesibilitate. Pe lângă analiza normelor de drept notarial intern prin raportare, cu precădere, la exigențele imperative ale cdpd, la dreptul internațional și la principiile de rang constituțional, obiectivul studiului constă în cristalizarea unor orientări privind posibile reforme legislative axate pe crearea unui mediu juridic incluziv, care să reflecte rolul notarului public în sprijinirea persoanelor vulnerabile.
This paper analyses the notarial regulatory framework in Romania, with particular attention to accessibility measures lato sensu, intended for vulnerable persons, aimed at facilitating their participation in notarial procedures. The study examines the extent to which the national notarial legal framework fulfils its obligation to provide the necessary support for persons with disabilities, with special emphasis on assessing the guarantee of equal access to notarial services for this category of persons. In carrying out the stated objectives, we have chosen to employ primarily the methods of juridical-dogmatic and functionalist investigation, examining current legislation, relevant case law, practical cases, and legal doctrine. In light of the current legal framework and considering the circumstances in which the beneficiaries of notarial procedures may find themselves, we chose to initiate our research on two levels, respectively according to the regulation of mental disabilities and according to the regulation of sensory and communication disabilities. In relation to these two categories, we identified the notarial procedures that permit the use of adapted notarial services, the specific requirements imposed on their beneficiaries, and the instruments provided by law to be used by the professional for the purpose of making their services accessible. Therefore, our scientific work offers a new perspective on the need for legal norms to provide clear measures for adapting services for all vulnerable persons, regardless of the protective measures from which they benefit or their legal capacity to act, and to integrate genuine accessibility tools. In addition to the analysis of domestic notarial law norms, particularly in relation to the imperative requirements of the crpd, international law, and constitutional principles, the objective of the study consists in formulating guidelines regarding possible legislative reforms focused on the creation of an inclusive legal environment, that reflects the role of the notary public in supporting vulnerable persons.
El presente trabajo analiza el marco normativo notarial de Rumanía, prestando especial atención a las medidas de accesibilidad lato sensu, destinadas a las personas vulnerables, con el objetivo de facilitar su participación en los procedimientos notariales. A lo largo del estudio se examina en qué medida el marco jurídico notarial nacional cumple con la obligación de ofrecer el apoyo necesario a las personas con discapacidad, haciendo hincapié en la evaluación de la garantía del acceso igualitario a los servicios notariales para esta categoría de personas. En la realización de los objetivos planteados, hemos optado por emplear, principalmente, las metodologías de investigación jurídico-dogmática y funcionalista, examinando la legislación vigente, la jurisprudencia relevante, casos prácticos y la doctrina jurídica. A la luz de la consagración legal actual y teniendo en cuenta las circunstancias en las que pueden encontrarse los beneficiarios de los procedimientos notariales, hemos decidido iniciar nuestra investigación en dos planos, respectivamente en función de la regulación de las discapacidades mentales y en función de la regulación de las discapacidades sensoriales y de comunicación. En relación con estas dos categorías, se identificaron los procedimientos notariales que permiten la utilización de los servicios notariales adaptados, las particularidades impuestas a sus beneficiarios y los instrumentos previstos por la ley para ser empleados por el profesional con el fin de hacer accesibles sus servicios. Como consecuencia, nuestro trabajo científico ofrece una nueva perspectiva sobre la necesidad de que las normas jurídicas prevean medidas claras de adaptación de los servicios para todas las personas vulnerables, independientemente de las medidas de protección de las que se beneficien o de su capacidad civil de ejercicio, e integren verdaderos instrumentos de accesibilidad. Además del análisis de las normas del derecho notarial interno, en relación especialmente con las exigencias imperativas de la cdpd, el derecho internacional y los principios de rango constitucional, el objetivo del estudio consiste en la formulación de orientaciones relativas a posibles reformas legislativas centradas en la creación de un entorno jurídico inclusivo, que refleje el papel del notario público en el apoyo a las personas vulnerables.
Cu alt prilej
Punctul de plecare în demersul nostru științific îl constituie reiterarea unor aspecte conceptuale esențiale cu privire la principiul accesibilității și la aplicațiile sale, urmate de evidențierea imperiozității transpunerii lor în scena juridică națională și, mai exact, în domeniul dreptului notarial.
În materia protecției persoanei fizice, mecanismele în discuție își găsesc principala consacrare în Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (denumită în continuare Convenția sau
Recunoașterea existenței și exercitarea deplină și egală a prerogativelor enumerate anterior, precum și a oricăror alte drepturi și libertăți fundamentale, de către indivizii cu dizabilități, reflectă tocmai menirea accesibilității. În mod particular, Convenția ilustrează indisolubila conexiune între accesibilitate și capacitate juridică, arătând că misiunea accesibilității constă în facilitarea cunoașterii drepturilor și a exercitării acestora de către cei care nu dispun, aparent, de o asemenea aptitudine. În termeni conciși, prin intermediul accesibilității se tinde să se ajungă la înlăturarea tuturor barierelor
Prin raportare la reperele învederate anterior și prin apelare la diverse metode de cercetare, dar, cu precădere, la cea de investigație juridico-dogmatică
„
În urma reformării cadrului juridic național privind măsurile de ocrotire a majorilor
În concret, art. 174 alin. (2) lit. c) C.civ. statuează cu privire la obligația tutorelui de a asigura și de a permite „atunci când este posibil, informarea și lămurirea persoanei ocrotite, în modalități adaptate stării acesteia, despre toate actele și faptele care ar putea să o afecteze, despre utilitatea și gradul lor de urgență, precum și despre consecințele unui refuz din partea persoanei ocrotite de a le încheia”
În contextele surprinse anterior, mecanismele de accesibilitate se regăsesc aplicate sub forma particulară a adaptărilor rezonabile
În termeni similari, dar cu referire la proceduri necontencioase, art. 80 alin. (4^1) din Legea nr. 36/1995
Mai exact, „în cazul în care la încheierea actului sau la îndeplinirea procedurii notariale participă, în condițiile legii, o persoană care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, notarul public asigură informarea și lămurirea persoanei ocrotite, în modalități adaptate stării acesteia, despre efectele încheierii actului sau, după caz, ale îndeplinirii procedurii notariale, precum și despre utilitatea și gradul de urgență al acestora”.
Totodată, în temeiul normei în discuție, „dacă apreciază necesar, notarul public poate acorda un termen pentru încheierea actului sau îndeplinirea procedurii notariale, în vederea informării corespunzătoare a persoanei ocrotite”.
Se impune a fi menționat că asemenea îndatoriri ce țin de informarea, cooperarea și comunicarea dintre notarul public și participanții la procedurile notariale preexistau Legii nr. 140/2022. În acest sens, art. 80 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 în forma sa în vigoare încă de la momentul adoptării Legii notarilor publici și a activității notariale, prevede că „notarul public are obligația să deslușească raporturile juridice dintre părți cu privire la actul pe care vor să îl încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice”.
Coroborarea dispozițiilor reproduse anterior, respectiv ale art. 80 alin. (4^1) din Legea nr. 36/1995 cu cele ale art. 80 alin. (1) din același act normativ, reflectă diligențele sporite care îi revin notarului public în situația în care participanții actului notarial sunt persoane cu anumite dizabilități intelectuale și psihosociale
Ținem să precizăm că tratamentul diferențiat pentru situația în care subiecții actelor și procedurilor notariale sunt indivizi cu dizabilități este contemporan cu intrarea în vigoare a Legii nr. 36/1995. Din acel moment, respectiv din anul 1995 și până la modificările aduse de Legea nr. 140/2022, diligențele sporite vizau, cu precădere, solicitanții cu tulburări ale simțurilor și de comunicare. În concret, sub titulatura încetățenită în rândul practicienilor de luare a consimțământului persoanelor aflate în situații speciale
„(1) Declarația de voință a surdului, mutului sau surdomutului, știutori de carte, se va da în scris, în fața notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a mențiunii «consimt la prezentul act, pe care l-am citit». (2) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declarația de voință se va lua prin interpret. (3) Pentru a lua consimțământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul și dacă cele auzite reprezintă voința sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare.”
În continuare, art. 97 completează cadrul legal prevăzând că, „(1) În cazul acelora care, din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va lua consimțământul numai în prezența a 2 martori asistenți, această formalitate suplinind absența semnăturii părții.”
Compilarea textelor legale redate mai sus, respectiv ale art. 96 și art. 97 din Legea 36/1995, ilustrează implicațiile derogatorii de la dreptul comun, respectiv de art. 80 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, pentru ipotezele în care sunt implicate în proceduri notariale, ce presupun luarea consimțământului, persoane aflate în situații vulnerabile din cauza anumitor deficiențe somatice, respectiv de motricitate fină.
Așadar, cadrul legal actual prevede o serie de atribuții intensificate, în sarcina notarului, sub forma unor imperative de accesibilitate
Pentru o argumentare mai detaliată a susținerii noastre, înțelegem să abordăm individual manierea de reglementare a mecanismelor de accesibilitate, în funcție de clasificările dizabilităților evidențiate mai sus. Prin raportare la aceste distincții, intenționăm să clarificăm spectrul de acțiune al art. 80 alin. (4^1), art. 96 și al art. 97 din Legea 36/1995, utilitatea lor practică și să evidențiem îmbunătățirile normative ce se impun, stăruind asupra unor controverse pe care normele enumerate le suscită.
Introducerea în legislația națională a cerințelor privind adaptările rezonabile aplicabile în cadrul procedurilor notariale pentru participanții aflați sub tutelă specială sau sub consiliere judiciară se datorează adoptării Legii nr. 140/2022, care a dus la completarea art. 80 din Legea nr. 36/1995 cu un nou alineat, respectiv alin. (4^1).
Amplasarea textului legal supus analizei în secțiunea demnă de reținut a dispozițiilor comune aplicabile procedurilor notariale demonstrează angajamentul legiuitorului de a promova un mediu notarial incluziv per ansamblu, axat pe ideea de sprijin pentru persoanele care beneficiază de unele regimuri de protecție juridică. Intenția legiferatoare de a impune un tratament configurat în funcție de nevoile solicitanților, în cadrul tuturor actelor și procedurilor notariale, nu reprezintă o simplă deducție, ci un obiectiv declarat expres încă din debutul normei supusă analizei. Justificarea conduitei legislative, caracterizată de clemență și empatie, rezidă în înțelegerea că, în principiu, procedurile notariale solicită implicare sporită din partea profesionistului, în procesul de interacțiune cu beneficiarii serviciilor prestate și, cu atât mai mult, în cazul celor vulnerabili. Totuși, anumite competențe date în sarcina notarului public nu implică reale dialoguri cu destinatarii prestațiilor notariale, unele operațiuni fiind chiar exceptate de la verificările ce țin de identitatea și capacitatea solicitanților
În asemenea împrejurări în care serviciile notarului sunt scutite de la cercetări mai complexe, însă interlocutorii notarului public sunt indivizi aflați sub măsuri judiciare de ocrotire, în temeiul dispoziției normative în discuție, practicianul rămâne obligat să asigure adaptarea rezonabilă a activității sale. Ne întemeiem susținerea pe argumentul că, din formularea textului normativ al art. 80 alin. (4^1) din Legea nr. 36/1995, desprindem ideea că notarul are obligativitatea asigurării de servicii juridice adaptate, cu caracter universal, în exercitarea plenară a atribuțiilor sale profesionale în raport cu destinatarii acestora. Prin urmare, în termeni generici, demersul de accesibilizare a activității notariale presupune ajustarea fiecărui moment și a fiecărei etape procedurale în funcție de specificul procedurilor și de trăsăturile participanților, cu scopul de a garanta că aceștia din urmă înțeleg pe deplin consecințele juridice și își pot exprima voința în mod real, conștient și voluntar
Așadar, potrivit principiului
Consecințele permiterii persoanei sub tutelă specială, din exemplul nostru, de a solicita și achita serviciile de legalizare de copii sunt considerabile și se regăsesc la art. 1473 C.civ., care precizează că „debitorul care a executat prestația datorată nu poate cere restituirea invocând incapacitatea sa la data executării”. Pe marginea acestei dispoziții, fără a detalia, în contextul actual ne rezumăm la a evidenția posibilitatea ca o persoană față de care s-a instituit măsura tutelei speciale cu efecte depline, să apeleze la serviciile unui notar pentru legalizarea mai multor înscrisuri originale deținute, fără o justificare concretă, fără să înțeleagă pe deplin efectele procedurii, iar, în final, să ajungă să plătească un serviciu de care nu are nevoie sau care este în neconcordanță cu voința sa reală.
În pofida lejerității cu care legislația notarială permite notarului să treacă peste etapa cercetării capacității civile a părții în cadrul anumitor proceduri notariale – permisivitate justificată de efectele juridice obișnuite ale acestor proceduri notariale – consecințele de natură practică, fie și cu titlu excepțional, concretizate în pagubele ce pot apărea pentru solicitantul aflat sub măsuri de ocrotire prin achitarea serviciilor
Din cele expuse în rândurile precedente, conchidem că art. 80 alin. (4^1) din Legea nr. 36/1995 are o aplicabilitate generală, pentru ansamblul competențelor notariale, protocolul său prescriind adaptarea comunicării dintre notar și clientul său aflat sub tutelă specială sau consiliere judiciară, în funcție de nevoile concrete ale individului. De asemenea, accentuăm imperiozitatea unei reforme care să uniformizeze normele de drept civil cu cele de drept notarial și cele de drept notarial între ele, pentru a evita situațiile în care se îndeplinesc proceduri notariale potențial păgubitoare, solicitate de persoane lipsite total de capacitate civilă de exercițiu, care pot să nu fie consiliate corespunzător despre efectele actelor și care, totuși, să respecte normele de drept notarial. Astfel, acțiunea de a solicita și achita un serviciu notarial aferent legalizării de copii pare să fie, simultan, o operațiune sancționabilă pentru nesocotirea anumitor prevederi legale, dar, în virtutea altor dispoziții normative, pe deplin legitimă.
Cu toate acestea, în contextul de față, al dizabilităților mintale, considerăm salutară abordarea legislativă unitară, în sensul de a impune un serviciu notarial accesibil în privința tuturor procedurilor notariale, semnalând ralierea normei în dezbatere cu exigențele
În pofida bunului său augur, subliniat în paragraful precedent, o altă problematică esențială pe care o ridică norma legislativă din art. 80 alin. (4^1) al Legii nr. 36/1995 constă în analiza utilității sale practice în cadrul majorității procedurilor notariale, mai specific a acelora în care notarul public are obligația de a face verificări în legătură cu capacitatea juridică a părților.
Realitatea judiciară actuală, în care hotărârile de instituire a măsurilor de ocrotire nu relevă (deocamdată) un veritabil proces de personalizare a schemei de ocrotire, în lumina art. 168 alin. (4) C.civ., militând pentru ideologia privării persoanelor ocrotite de capacitate civilă de exercițiu, se răsfrânge în practica notarială prin absența multor subiecți aflați sub ocrotire de la participarea personală în cadrul principalelor proceduri notariale
În consecința realităților invocate, participarea personală a celor aflați sub consiliere judiciară și tutelă specială la viața juridică și, implicit, la activitatea notarială, devine neglijabilă și poate chiar iluzorie, cei în cauză nebucurându-se de premisele care să le confere un veritabil teritoriu juridic de manifestare. Așadar, eficiența obligației notarilor publici de a-și calibra atribuțiile de informare și lămurire în modalități adaptate stării celor ocrotiți invită magistrații să uziteze, într-o manieră cât mai plenară, de rolul lor de exploratori ai „capacității mintale suficiente”
O implicare sporită din partea magistraților în individualizarea schemelor de ocrotire servește, cu prioritate, interesului celui ocrotit, dar, totodată, vine și în ajutorul celorlalți profesioniști, precum notarii publici. Mai mult, menținerea prerogativelor de încheiere a actelor juridice de către persoanele ocrotite antrenează degrevarea, direct proporțională, a instanțelor judecătorești de atribuțiile de autorizare a actelor pe care le-ar încheia ocrotitorii în numele și pe seama celor vizați de mecanismele de protecție. Astfel, subliniem că aducerea la îndeplinire, în mod corect, de către magistrați, a atribuțiilor vizate de art.168 alin. (4) C.civ., constituie nu doar un act de altruism, orientat către binele justițiabililor și a altor profesioniști ai dreptului, ci generează și un folos indirect, înclinat spre propriul interes, al sistemul judiciar.
Din ansamblul prezentei subsecțiuni transpare eficacitatea instrumentelor de adaptare rezonabilă în contextul tuturor procedurilor notariale, inclusiv a celor exonerate de la examinarea capacității civile din partea notarului, și care, implicit, înlesnesc participarea la viața juridică notarială a persoanelor aflate sub tutelă specială sau consiliere judiciară. În consecință, din aspectele expuse, deducem insuficiența operativității art. 80 alin. (4^1) al Legii nr. 36/1995 în contextul serviciilor notariale esențiale care necesită analiza capacității juridice. Totodată, din cercetările noastre empirice
Tot în legătură cu domeniul de aplicare al imperativelor de adaptare rezonabilă în spectrul notarial, apreciem ca fiind imperioase anumite nuanțări și punerea în discuție a viziunii selective a legiferatorului Legii nr. 140/2022 în privința beneficiarilor vizați de actul normativ în cauză.
În forma sa actuală, art. 80 alin. (4^1) din Legea nr. 36/1995 poate fi interpretat în sensul că obligația notarului de a-și adapta conduita profesională, prin intermediul instrumentelor de adaptare rezonabilă, se activează, eminamente, atunci când, persoanei participante la procedura notarială i se aplică măsura tutelei speciale sau a consilierii judiciare. În orice caz, suntem conștienți de faptul că participarea pe scena juridică a persoanelor din acest grup demografic, indiferent de gradul de adaptare a hotărârii judecătorești de instituire a măsurilor la situația concretă, necesită un mai mare efort de aclimatizare la mediul notarial.
Cu toate acestea, atragem atenția asupra faptului că, în practică, se întâlnesc și situații neacoperite de către legiuitor după reforma adusă prin Legea nr. 140/2022, în care participanții la procedurile notariale se află într-o stare de vulnerabilitate mintală ce nu constituie un temei suficient pentru luarea măsurii tutelei speciale sau a consilierii judiciare, dar care generează, negreșit, provocări în procesul de informare și lămurire din partea notarului public.
Mai întâi, avem în vedere posibilitatea persoanei față de care s-a instituit măsura interdicției judecătorești, dar care nu a făcut obiectul revizuirii judiciare, de a lua parte la o procedură notarială și de a beneficia de ajustarea procesului notarial la nevoile sale specifice. Apreciem ca fiind demn de remarcat faptul că, în cadrul art. 20 alin. (3)
Având în vedere lipsa unei distincții în textul legal și domeniul predilect de activitate notarială, considerăm că dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 140/2022 pot să fie aplicabile în contextul art. 80 alin. (4^1) din Legea 36/1995, în sensul în care cei vizați de măsura interdicției judecătorești, care au rămas nerevizuite, să beneficieze de regimul individualizat de accesibilitate, introdus de acest din urmă alineat. Principalul argument în fundamentarea noastră îl constituie nevoia de a împărtăși sistemic noua perspectivă asupra capacității juridice, impusă de
Prin raportare la alegațiile expuse anterior, conchidem că, în prezent, maniera de punere în aplicare a dispozițiilor referitoare la încheierea actelor notariale, particulare tutelei speciale și consilierii judiciare, sunt aplicabile și persoanelor puse sub interdicție judecătorească, care nu au făcut obiectul revizuirii. Mai precis, considerăm că acestora le este aplicabil regimul de adaptare rezonabilă prevăzut la art. 80 alin. (4^1) din Legea nr. 36/1995, dar într-un mod strict platonic, deoarece până la momentul revizuirii măsurilor, respectiv până la survenirea unei hotărâri a instanței judecătorești care să le permită încheierea de acte juridice, cei puși sub hotărâre judecătorească, rămân, totuși, privați, în principiu, de capacitate civilă de exercițiu
De asemenea, aspectele evocate reprezintă un fundament pentru aprecierea conform căreia, potrivit stadiului actualei practici, cât și a legislației în vigoare, instrumentele de accesibilitate în sens larg, în domeniul dreptului notarial, se dovedesc a fi mai fezabile în raport cu alte situații de vulnerabilitate mintală a destinatarilor serviciului notarial, decât a celor care se soldează cu incapacitarea și cu reprezentarea beneficiarilor măsurii la încheierea actelor juridice.
De pildă, avem în vedere situația persoanei față de care s-a încuviințat mandatul de ocrotire. Întrucât această măsură de sprijin este adaptată, în principal, de către mandant, potrivit propriilor sale dorințe exteriorizate expres, prin obiectul său, prerogativele de ocrotire pot fi selectate și nu acordate global mandatarului. Astfel, ca urmare a încuviințării actului în cauză, o seamă de competențe pot fi rezervate mandantului, exercitarea acestora făcând apel la metode de accesibilitate tocmai în considerarea stării de imposibilitate care îl caracterizează pe mandant, imposibilitate care, din punctul nostru de vedere, nu e obligatoriu a se identifica cu starea de incapacitate generalizată
Totodată, considerăm că ar fi trebuit integrați în raza de acțiune a art. 80 alin. (4^1) din Legea notarilor publici și a activității notariale și beneficiarii măsurii asistenței pentru încheierea actelor juridice
Pe cale de consecință, din conținutul art. 80 alin. (4^1) din Legea nr. 36/1995 sunt lăsate în afara preocupării normative o categorie deloc neglijabilă de situații practice, în care se prezintă persoane cu dizabilități mintale și/sau psihosociale, cu dificultăți de înțelegere sau de comunicare, dar care nu sunt acoperite de măsurile judiciare de ocrotire vizate de norma legală. Această opțiune legislativă ridică semne serioase de neconstituționalitate, mai ales prin prisma faptului că nesocotește principiul constituțional al egalității între cetățeni
Spre deosebire de dispozițiile noastre interne, constatăm că, în cadrul anumitor sisteme juridice internaționale, formele de accesibilitate în activitatea notarială nu se limitează la anumite categorii de persoane cu dizabilități sau la statutul sau capacitatea lor juridică. Sistemul juridic spaniol, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 8/2021
Aspectele ilustrate înfățișează situația duală actuală care caracterizează cadrul legal notarial intern definit, pe de-o parte, de asimilarea persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale în raza sa de acțiune, dar, pe de altă parte, de adăugarea cerinței privitoare la incidența măsurilor de tutelă specială sau consiliere judiciară și pierzând din atenție orice alte situații de vulnerabilitate mintală. Prin urmare, subiecți care, în fapt, prezintă deficiențe de aceeași natură, de intensități similare și care se manifestă identic sunt tratați diametral opus în privința dreptului lor de a beneficia de un serviciu adaptat nevoilor lor, determinantă fiind existența, respectiv inexistența unei hotărâri judecătorești restrictive de capacitate, rămase definitive. În esență, formatul actual al corpului legislativ rămâne distanțat față de orientările internaționale și față de exigențele
Odată cu adoptarea art. 80 alin. (4^1) al Legii nr. 36/1995, legiuitorul nu a avut în vedere maniera concretă de reconfigurare a procedurilor notariale în funcție de nevoile persoanei ocrotite, textul legal rezumându-se la a prescrie conduita profesionistului, anumite repere fiind, însă, trasate prin intermediul art. 164 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 36/1995, dispoziție consacrată tot de Legea nr. 140/2022.
În termeni specifici, prevederile art. 80 din Legea nr. 36/1995 în dezbatere îi impun notarului diligențe amplificate în realizarea competențelor sale de informare și lămurire a beneficiarilor de acte și proceduri notariale pentru situația în care aceștia sunt subiecți ai măsurilor de ocrotire de consiliere judiciară sau de tutelă specială. Chiar dacă, pentru moment, din cadrul normativ lipsesc îndrumări pentru procesul de identificare a „modalităților adaptate”, art. 164 lit. g) din Legea nr. 36/1995 vine în sprijinul notarului public prin conferirea accesului în Registrul național de evidență a măsurilor de sprijin și ocrotire luate de notarul public și de instanța de tutelă (
Prin consultarea sistemului publicitar relevant, notarul poate obține informații esențiale care să-l ajute să elaboreze un plan menit să faciliteze participarea la procedurile notariale a persoanelor ocrotite. În conformitate cu normele metodologice și instrucțiunile referitoare la gestionarea registrului, utilizatorii au dreptul să acceseze informații specifice cu privire la: măsura de protecție dispusă în privința persoanei în cauză, actul juridic pe care se întemeiază măsura, data instituirii, durata, dispozitivul hotărârii definitive, precum și alte detalii pertinente
Așadar, deducem că, prin raportare la informațiilor furnizate,
În sensul invocat, în temeiul art. 941 C.proc.civ., se instituie obligația comunicării „de îndată”, în
Un alt aspect care merită pus în discuție constă în aceea că dispozițiile legale se limitează la a prevedea necesitatea înscrierii dispozitivului hotărârii în
Ne întemeiem afirmația pe faptul că, din totalitatea pieselor din dosarele de ocrotire, notarul poate obține informații extrem de relevante, care să îl ajute în anticiparea și procurarea instrumentelor de adaptare rezonabilă. De exemplu, concluziile Raportului de evaluare medicală și psihologică al persoanei cu dizabilități intelectuale și psihosociale conțin, printre altele, referiri la: natura și gradul de severitate ale afecțiunii psihice, evoluția previzibilă a acesteia, amploarea nevoilor și la celelalte circumstanțe în care se găsește persoana, precum și mențiuni privind necesitatea și oportunitatea instituirii unei măsuri de ocrotire
Așadar, în opinia noastră, interogarea
În concluzie, art. 80 alin. (4^1) din Legea nr. 36/1995 constituie, fără îndoială, un demers normativ relevant în direcția formalizării unei conduite notariale sensibile la nevoia de sprijin a persoanelor cu dizabilități mintale. Totuși, eficiența sa practică și compatibilitatea cu exigențele constituționale privind egalitatea de tratament depind de clarificarea și lărgirea sferei de aplicare, în primul rând, din perspectiva procedurilor notariale compatibile cu instrumentele de accesibilitate, nu doar din punct de vedere teoretic, ci și practic, din perspectiva beneficiarilor mecanismelor în cauză și în privința instrumentelor de adaptare rezonabilă. De asemenea, învederăm că, realizarea unui sistem notarial accesibil reclamă o intervenție efectivă, previzibilă și lipsită de efecte discriminatorii nu doar din partea notarului public, rolul său neputând fi analizat izolat, ci doar în corelație cu pioni ai sistemul judiciar, cu care e necesar să conlucreze, în scopul operaționalizării obligațiilor corelative și a realizării celei mai optime și adaptate protecții pentru cetățeni.
În cazul în care solicitanții procedurilor notariale prezintă una dintre disfuncțiile senzoriale și de comunicare prevăzute de Legea nr. 36/1995, conduita care trebuie urmată de către notarul public pentru a facilita participarea acestora la realizarea actelor notariale își are sediul legal în cadrul art. 96 și art. 97 din același act normativ
De la bun început, subliniem faptul că, spre deosebire de art. 80 alin. (4^1) din Legea nr. 36/1995, pus în dezbatere în prima secțiune, care are o aplicabilitate generală, în sensul că formalitățile suplimentare ce țin de adaptarea rezonabilă vizează ansamblul procedurilor notariale, în care sunt implicate persoane aflate sub tutela specială sau consiliere judiciară, domeniul legal de aplicare al imperativelor de accesibilitate în cazul persoanelor cu dizabilități senzoriale și de comunicare scrisă este limitat și, în prezent, în mare măsură perimat.
La o primă vedere, poziționarea art. 96 și art. 97 din Legea 36/1995 în secțiunea alocată procedurii autentificării induce ideea că imperativele de accesibilitate guvernează strict respectiva procedură. Într-adevăr, procedura autentificării reprezintă atribuția cel mai des instrumentată în cadrul birourilor notariale din România, etapa cercetării consimțământului solicitantului, de care sunt corelate dispozițiile examinate, constituind, însă, o îndatorire întâlnită și în cadrul altor proceduri notariale
Realmente, examinarea voinței părților și formalizarea consimțământului acestora constituie una dintre etapele semnificative întâlnite în cadrul activităților predilecte dintr-un birou notarial. În ciuda acestui fapt, interpretarea în sensul că formalitățile de accesibilitate sunt admisibile strict în contextul fazelor procedurale ce implică luarea consimțământului, deși mai permisivă decât cea sugerată de arhitectura legislativă, nu este pe deplin convingătoare. Ne întemeiem reticența pe considerentul că supoziția expusă admite paradoxul ca la proceduri mai complexe – precum autentificarea și divorțul –, participarea
Luând în considerare argumentul redat înainte
O altă insuficiență a prezentei ordini juridice constă în limitarea sferei de aplicabilitate a normelor de accesibilitate la anumite tipologii de dizabilitate. În concret, remediile vizate explicit de art. 96 coroborat cu art. 97 din Legea nr. 36/1995 îi au în vedere doar pe participanții la acte și proceduri notariale care prezintă dizabilități senzoriale și motorii fine, respectiv pe cei cu deficiențe de văz, auz, vorbit și de scris.
Drept urmare, ipotezele reglementate legislativ sunt limitate la circumstanțele evocate, aspecte de o delicatețe mai mare ridicând împrejurările nereglementate normativ, precum situația solicitantului care cumulează mai multe limitări, anume deficiențe de văz și deficiențe de auz. Într-o asemenea situație, mijloacele legale consfințite sunt inaplicabile, identificarea pârghiilor care să faciliteze luarea consimțământului persoanelor aflate în asemenea ipostaze constituind însă un imperativ lansat de directivele internaționale în materie
Opinia oficială exprimată de către organele de conducere ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România (
În termeni mai conciși, achiesarea automată la soluția curatelei pentru ipoteza persoanelor nevăzătoare și cu deficiențe de auz riscă să nu se concilieze cu îndatorirea de cercetare și valorificare de către practician a capacității și a consimțământului solicitanților, în avantajul altor mecanisme de ocrotire și să pericliteze tocmai dreptul lor la autonomie și accesibilitate. În acest sens, lipsa facilitării exteriorizării voinței celui în cauză și luarea deciziei pripite de a apela la instituția curatelei poate contraveni îndrumării directoare internaționale de a elimina, pe cât posibil, măsurile de substituire de voință
Pe de altă parte, din punctul nostru de vedere, propunerea privind instituirea curatelei în cazul unor persoane care cumulează deficiențele vizuale cu cele auditive ar putea, totuși, să fie o soluție admisibilă în noua paradigmă a ocrotirii persoanei fizice, în măsura în care ar respecta exigențele internaționale privind abolirea regimurilor substitutive de voință în cazul persoanelor cu dizabilități. Astfel, apreciem faptul că, în cazul practic evocat, pentru ca măsura curatelei de la art. 178 C.civ. să fie o soluție viabilă, aceasta trebuie percepută ca o măsură de ocrotire guvernată de noile principii de ocrotire introduse prin Legea nr. 140/2022, mai exact a principiului respectării voinței, nevoilor și preferințelor persoanei ocrotite, și nu a interesului obiectiv superior al persoanei ocrotite
Prin urmare, numai în măsura în care curatela ar fi guvernată, în ansamblul ei, de principiile ocrotirii persoanei de la art. 104 C.civ., ar fi compatibilă cu standardele și obligațiile internaționale impuse țării noastre odată cu ratificarea
Teoretizarea accesibilității de către legiuitor ajută în structurarea și definirea mecanismelor de sprijinire a persoanelor vulnerabile în sfera exercitării drepturilor și libertăților, fiind, deopotrivă, vitală în procesul de selecție și aplicare efectivă a formelor de sprijin de către practicienii care au atribuții ce interferează cu domeniul ocrotirii. Având în vedere finalitatea accesibilității expusă mai sus, ne propunem să analizăm în ce măsură diversele tipuri de instrumente de accesibilitate sunt configurate și implementate efectiv, într-o primă etapă în plan național, iar, ulterior, în plan internațional.
În mod onest, recunoaștem că nu constituie un punct forte al legislației noastre maniera de consacrare a instrumentelor de accesibilitate, care facilitează luarea consimțământului indivizilor cu deficiențe senzoriale și de comunicare. Dintre puținele mijloacele de accesibilitate reglementate, menționăm: citirea de către notar a actelor în cazul celor care se află în imposibilitate să citească individual, prezența martorilor care au rolul de a suplini semnătura celor care au dificultăți în a semna și participarea personală a interpretului limbajului mimico-gestual, care are competența de a intermedia luarea consimțământului subiecților cu deficiențe de auz sau vorbire și a celor cu disfuncții atât de auz, cât și de vorbire și care sunt neștiutori de carte.
Observăm că reglementările cu trimitere la afectări ale simțurilor nu fac referire la obligația notarului public de a asigura un tratament adaptat particularităților fiecărui solicitant, ci se rezumă să impună practicianului o conduită universal valabilă, în funcție de tipul deficienței, și nu în funcție de nevoile specifice ale participantului la activitatea notarială. Afirmația noastră se sprijină pe faptul că toate persoanele cu deficiențe de auz, respectiv toate persoanele cu deficiențe de văz beneficiază de aceleași măsuri de accesibilitate, indiferent de modul de manifestare concretă și de intensitatea dizabilității. Astfel, pentru aceste situații, cadrul normativ actual îl autorizează pe notar să recurgă la citirea actelor celor nevăzători și, ulterior, a interogării lor dacă au auzit bine cele citite. În cazul persoanelor surde, legea preconstituie mijloace diferite de accesibilitate în funcție de criteriul alfabetizării, făcând astfel distincție între persoanele știutoare și neștiutoare de carte. Pentru cele din prima categorie, instrumentele universale de accesibilitate constau în orientarea oferită de notarul public în sensul în care subiecții în cauză să insereze înaintea semnăturii mențiunea „consimt la prezentul act pe care l-am citit”. Pentru persoanele din cea de-a doua categorie, legislația notarială prevede obligativitatea participării interpretului mimico-gestual și intermedierea luării consimțământului prin limbajul semnelor române.
În consecință, considerăm că reglementarea limitativă a mecanismelor de accesibilitate, indicarea instrumentelor concrete de sprijin și a manierei lor de utilizare în situațiile vizate de art. 96 și de art. 97 din Legea nr. 36/1995, evidențiază imposibilitatea de apelare la alte surse de facilitare a exprimării consimțământului, cât și interzicerea exploatării celor prevăzute de lege în altă manieră decât cea prescrisă.
În practica de zi cu zi, profesioniștii din domeniul notarial apelează frecvent la alte mijloace de accesibilitate decât cele prevăzute expres de lege, precum scrierea augmentată a textelor
Neajunsurile legislației se reflectă și în ipoteza pe care o propunem și pe care am întâlnit-o în practică, în care pretendentul procedurii de autentificare este o persoană nevăzătoare și cu deficiențe auditive. În fapt, solicitarea sa de a i se lua consimțământul prin limbajul Braille, nu a putut să fie satisfăcută, deoarece mecanismul de accesibilitate invocat nu apare reglementat, în prezent, în dreptul nostru pozitiv și mai mult, legislația consacrând expres mijloacele de accesibilitate pentru dizabilitățile în cauză. Detaliind, reevocăm faptul că în cazul persoanelor nevăzătoare, reglementarea în domeniu indică luarea consimțământului prin citirea actului de către notar, iar în cazul celor surzi, dar aflați în imposibilitate de a scrie, prin intermediul interpretului. În consecință, folosirea unuia dintre cele mai populare mijloace de sprijin a persoanelor cu dizabilități, precum exteriorizarea voinței prin limbajul Braille, nu constituie o opțiune permisă în contextul actual normativ.
Pe fondul celor expuse în prezenta subsecțiune, considerăm că se impune o recalibrare a reglementărilor legislative notariale și în raport cu facilitarea participării la activitatea notarială a subiecților cu deficiențe senzoriale și de comunicare, care să prevadă consacrarea unei îndatoriri de ajustare a activității notariale prin măsuri de adaptare rezonabilă selectabile, nu doar prin măsuri de accesibilitate predeterminate. În configurarea planului de accesibilizare, notarul public ar trebui să poată utiliza instrumente proporționale și adecvate scopului, raportate la aptitudinea efectivă a persoanei de a înțelege semnificația actului, consecințele sale juridice, precum și la posibilitatea acesteia de a-și exprima voința în mod autonom, individual sau prin apelare la sprijin, fără ca intervenția notarului să fie condiționată, în mod rigid și abstract de tipologia dizabilității.
Accesibilizarea serviciului notarial național pentru persoane vulnerabile prin conferirea unui cadru normativ constituie, fără îndoială, un demers normativ relevant și curajos prin raportare la momentul inițierii, respectiv odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 36/1995. Cu toate acestea, luând în considerare traiectoria internațională, considerăm că eficiența reglementării autohtone și alinierea la imperativele supranaționale depind de clarificarea și lărgirea sferei de aplicare a acestui concept, atât din perspectiva subiecților vizați de facilitățile de adaptare rezonabilă, cât și din perspectiva instrumentelor și a posibilităților lor de utilizare.
Bunăoară, considerăm că se pretează ca sursă de inspirație pentru legiuitorul național, modificarea legislativă din anul 2024, din Austria, cu privire la Codul notarial austriac
Tot de dată recentă, sistemul juridic spaniol a cunoscut modificări ce sunt în tangență cu reglementarea americană și austriacă, dar de o manieră mult mai densă și explicită. În acest sens, în contextul legislației spaniole, prin Decretul Regal nr. 674 din 18 iulie 2023, s-a aprobat Regulamentul privind condițiile de utilizare a limbajului spaniol al semnelor și a mijloacelor de sprijin pentru comunicarea orală, destinate persoanelor surde, cu deficiențe de auz și surdo-orbilor, cu aplicabilitate generală în sistemul de drept spaniol. În cuprinsul acestui act normativ, se statuează, în mod expres, posibilitatea folosirii serviciilor de interpretare sau video-interpretare în limbajul spaniol al semnelor
Cu referire la același cadru juridic, reamintim adoptarea Legii nr. 8 din 2021, care reprezintă un punct de referință în materia ocrotirii persoanelor cu dizabilități și care a reafirmat importanța și nevoia implementării coordonatelor de accesibilitatea în scopul participării lor la viața juridică. În mod concret, Legea notarilor din 28 mai 1862
Așadar, din perspectiva legiuitorului spaniol, notarul reprezintă o autoritate reală și un pilon de sprijin pentru persoanele cu dizabilități în exercitarea capacității lor juridice, acest aspect fiind menționat în mod explicit în art. 665 C.civ.sp.
În lumina celor expuse în prezentul studiu, conchidem că, fizionomia legislativă actuală a sistemelor de accesibilitate și de sprijin în legătură cu serviciul notarial a prins contur în direcția integrării și în acest domeniu atât a persoanelor cu dizabilități mintale, cât și a celor cu dizabilități senzoriale și de comunicare.
Reevocăm faptul că, în actualul cadru legal, art. 80 alin. (4^1) din Legea nr. 36/1995 prevede diligențe sporite în sarcina notarului public, în contextul informării și lămuririi beneficiarilor serviciilor sale profesionale, care prezintă dizabilități intelectuale și psihosociale și în privința cărora s-a dispus luarea măsurilor de ocrotire ale tutelei speciale sau consilierii judiciare. Pentru alte tipuri de deficiențe mintale, care nu implică clasificarea din C.civ. privind degradarea totală sau parțială a facultăților mintale și pentru situațiile în care subiecții cu dizabilități intelectuale și psihosociale nu sunt și beneficiari ai celor mai restrictive măsuri de ocrotire (tutelă specială și consiliere judiciară), cadrul legal nu prevede necesitatea de adaptare de către notarul public a procesului de informare și lămurire în legătură cu efectele, utilitatea și gradul de urgență al procedurilor notariale. În contextul dizabilităților senzoriale și de comunicare, mecanismele de accesibilitate sunt circumscrise etapei luării consimțământului în cadrul procedurii autentificării, alte momente procedurale, respectiv alte activități notariale ce nu includ etapa luării consimțământului nebeneficiind de un set de norme în acest sens. Mai mult, în cazul persoanelor cu deficiențe de văz, auz sau și de văz și de auz, precum și celor cu limitări în semnarea actelor, instrumentele destinate a fi utilizate în scopul facilitării luării consimțământului lor și manierele concrete de utilizare a acestor mijloace sunt prestabilite imperativ de litera legii, fiind irelevante particularitățile și nevoile concrete ale celui în cauză.
Prin raportare la cele evidențiate cu privire la adaptarea activității notariale pentru persoanele cu dizabilități, considerăm că reglementările interne contemporane se pretează unei reconfigurări
În primul rând, apreciem că se impune extinderea rațională a sferei de aplicare a actualului cadru legal și al ancorării obligației notarului de a oferi prestații juridice accesibile, într-un criteriu funcțional, centrat pe evaluarea situației concrete a beneficiarului, și nu exclusiv într-un criteriu formal, condiționat de existența unei măsuri judiciare de ocrotire sau a unei deficiențe senzoriale și de comunicare. Prin urmare, suntem de părere că se justifică, cu titlu imperativ, reformarea cadrului juridic actual destinat accesibilității serviciului notarial, astfel încât să servească oricărui individ, indiferent de dizabilitate sau vulnerabilitate, și să oblige profesionistul la facilitarea, pe cât posibil, a participării personale a tuturor subiecților la activitatea notarială.
Punerea în aplicare a acestor orientări este esențială pentru consolidarea rolului notarului ca garant al legalității și apărător al persoanelor vulnerabile. Una dintre principalele consecințe ale acestei abordări este prevenirea, în tot sau în parte, a necesității de a recurge la mecanisme de ocrotire juridică care duc la restricționarea capacității juridice a unei persoane. Pentru atingerea acestui deziderat se impune, cu prioritate, implementarea accesibilității instituționale prin abandonarea vechilor metehne, promovate și de actualul sistem juridic național, chiar și în forma sa revizuită și care, sub pretextul protecției, limitează, în mod excesiv, capacitatea juridică a persoanelor cu dizabilități mintale și senzoriale. Pledând în continuare pentru conceptul lipsei capacității de exercițiu și pentru conceptul capacității de exercițiu restrânse în reglementarea măsurilor de ocrotire și pe mecanismele de accesibilitate neadaptate situației concrete, cadrul normativ național lasă impresia că este mai degrabă înclinat către retragerea ori restrângerea exercițiului drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilități și nu către facilitarea exercitării lor. O asemenea orientare manifestată în materia exercitării capacității juridice de drept civil atrage, după sine, utilizarea unor mijloace de ocrotire rudimentare, ce implică limitarea capacității juridice și substituirea voinței celui ocrotit sau asistarea sa, în virtutea calității tutorelui de a fi „mai capabil” decât cel în cauză. În consecință, practicianul dreptului, indiferent de ocupația concretă, este ținut să valorifice unelte juridice restrictive, transformând protecția celui cu deficiențe într-un mecanism de limitare a autonomiei, sub sancțiunea ineficienței voinței juridice exprimate într-o altă modalitate.
Prin urmare, într-o astfel de arhitectură legislativă, de restrângere structurală, cu titlu de principiu, a posibilității persoanelor cu dizabilități de a participa efectiv, la circuitul juridic, măsurile de accesibilitate (
Augmentarea domeniului de aplicabilitate a accesibilității în activitatea notarială ar trebui să vizeze ansamblul său și să țintească nu doar dimensiunea beneficiarilor, ci și dimensiunea serviciilor notariale, fără a limita imperativele analizate la etapele prealabile ce țin de informarea și lămurirea celui în cauză în legătură cu efectele, utilitatea și gradul de urgență al procedurilor notariale sau de luarea consimțământului. Așadar, se impune luarea în considerare a adaptărilor rezonabile în scopuri cu însemnătate deosebită, ce exced simplei comunicări și exteriorizări de voință și care să implice inclusiv utilizarea lor în scopul formării efective a voinței celor care participă la activitatea notarială. Totodată, înclinăm către configurarea normativă a unei palete cât mai largi de instrumente destinate adaptării rezonabile a activității notariale, în care manierea lor de utilizare principială să fie prestabilită legiuitor, prin configurarea de norme legale și metodologice, care să nu inhibe rolul activ al notarului public în stabilirea mijlocului optim de adaptare rezonabilă a activității sale profesionale pentru fiecare caz concret.
În consecință, pentru ca accesibilitatea să aibă un rol efectiv de atenuator al incapacității juridice civile și al valorificării aptitudinilor tuturor subiecților de drept, este necesară o abordare normativă care să îmbine garanțiile de protecție cu respectarea autonomiei și a dreptului la exercitarea capacității juridice, în acord cu exigențele contemporane privind drepturile persoanelor cu dizabilități, trasate de către
Receptarea mesajului din partea cititorilor lucrării de față ne dorim să culmineze cu adoptarea unui „Îndrumar de practică pentru asigurarea serviciilor juridice notariale adaptate nevoilor persoanelor vulnerabile”, care să orienteze practicianul și să îl susțină în demersul său privind modelarea activității notariale în funcție de diversele particularități ale participanților cu dizabilități. În cuprinsul acestui ghid, considerăm folositoare inserarea informațiilor, precum: trasarea unor indicii în identificarea celor mai optime instrumente de accesibilitate, în funcție de diferite dizabilități, sugestii în utilizarea lor, orientarea în privința conduitei profesionistului, îndrumări în abordarea subiecților cu inaptitudini, maniera de redare în conținutul încheierilor notariale a procedurii de adaptare rezonabilă, etc. Implementând cadrul legal prefigurat, notarii publici ar dispune de fundamente autentice în îndeplinirea vocației lor de garanți ai protecției drepturilor persoanelor vulnerabile și și-ar consolida statutul de deschizători de drumuri către o scenă juridică incluzivă la care, iminent, vor adera și ceilalți profesioniști ai dreptului.
Anna
Rafael
Marieta
Carmen-Nicoleta
Oana-Elena
Stylianos
Șerban
Șerban
Alexandru-Victor
Alba Ferré
Delia
Valentina della
Emese
Gabriela-Rodica
Gabriela-Rodica
Gabriela-Rodica
Codruța
INSPECȚIA JUDICIARĂ,
Dorin
Alex Ruck
Anna
Ioan
Alin-Adrian
Adina Renate
Daniela
Cristina
Liviu
Liviu
Ioan
Marianne
Lavinia
Dawn WATKINS, Mandy BURTON (ed.),
Gabriela-Rodica
În sensul prezentului articol, sintagmelor măsuri/instrumente/mecanisme/mijloace/sisteme de accesibilitate sau de sprijin le conferim valențe interșanjabile și înțelesul de aplicații ale principiului accesibilității. Preceptele enumerate se doresc a fi înlocuitoare ale fenomenului de incapacitate a persoanei fizice și ale măsurilor de ocrotire care anihilează sau minimalizează capacitatea juridică și autonomia, reprezentând instrumente prin care aceste repere fundamentale sunt valorificate la maxim și potențate, în scopul de a stabili egalitatea deplină între persoanele cu dizabilități și ceilalți subiecți. Cf. Gabriela-Rodica
adoptată la New York, de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, în data de 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de către România la 26 septembrie 2007.
publicată în M.Of. nr. 792 din 26 noiembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare.
Alături de principiul accesibilității, art. 3 din
Art. 9 din
În categoria barierelor
Cf. Dawn WATKINS, Mandy BURTON (ed.),
Gabriela-Rodica
T.n.: „Libertatea, egalitatea și demnitatea Sunt caracteristicile umanității, Se întâlnesc în realitatea unei societăți, Unde vulnerabilitatea se reunește cu accesibilitatea Pentru a face serviciul notarial universal”.
Imboldul reformei legislative îl constituie Decizia
Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte, publicată în M.Of. nr. 500 din 20 mai 2022, denumită în prezentul articol Legea nr. 140/2022. Pentru o prezentare aprofundată, ce se înscrie printre reperele care au dat tonul unei noi etape în reforma protecției persoanelor cu dizabilități, cf. Șerban
Precizăm faptul că, în contextul reprodus, modalitățile de adaptare la starea persoanei cu dizabilități fac referire la adaptările rezonabile, componente ale mecanismelor de accesibilitate
Reiterăm o altă insuficiență a dispoziției legale tocmai reproduse și anume aceea că, pentru moment, art. 940 alin. (7) C.proc.civ. nu lămurește, cu mare precizie, în sarcina cui este instituită obligația în cauză. Până la o viitoare clarificare, considerăm că sarcina informării persoanei cu dizabilități, în modalitățile adaptate stării sale, trebuie să se realizeze, în principal, de către magistrații participanți la proces (procurorul, judecătorul) și, eventual, de către avocați.
Atât adaptările rezonabile, cât și măsurile de accesibilitate
Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, publicată în M.Of. nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificările și completările ulterioare, republicată, denumită în continuare Legea nr. 36/1995 sau Legea notarilor publici și a activității notariale.
Implementarea modificărilor legislative din materia ocrotirii persoanei fizice în cadrului juridic notarial reprezintă o premieră în sistemul juridic național. Până la adoptarea Legii nr. 140/2022, legislația notarială nu cuprindea norme care să reglementeze participarea activă a persoanelor aflate sub interdicție judecătorească, protecția lor juridică conducând, invariabil, la excluderea cvasitotală din circuitul juridic a celor interziși, ca urmare a pierderii totale a capacității lor civile. Pentru o analiză aprofundată a rădăcinilor instituției interdicției judecătorești, de la origini și până în epoca modernă, cf. Dorin
Întrucât potrivit actualei legislații, aceste tipuri de dizabilități pot antrena măsura tutelei speciale și a consilierii judiciare.
Termenul dizabilitate mintală nu are o definiție unică și autonomă în principalele instrumente internaționale. Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități enumeră, în mod specific, deficiențele fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale; în ceea ce privește conținutul clinic al sferei „mintale” (art. 1
Cf. Oana-Elena
În prezentul studiu, înțelegem să ne axăm, în principal, pe accesibilitatea informațională, pe accesibilitatea comunicării și pe accesibilitatea instituțională, fapt ce nu echivalează, însă, cu excluderea altor accesibilități din mediul notarial. Accesibilitatea informațională se referă la faptul că persoanele cu dizabilități au dreptul, în condiții de egalitate cu ceilalți, să caute, să primească și să transmită informații și idei. Accesibilitatea comunicării, spre deosebire de accesibilitatea informației, se referă la modurile și mijloacele de comunicare alternativă, pentru toate tipurile de dizabilități, la formatul în care informația este furnizată, nu la conținutul propriu-zis al acesteia. Accesibilitatea instituțională implică asigurarea faptului că legislația, politicile și, în special, practica să nu contribuie la excluderea și discriminarea persoanelor cu dizabilități. Cf. Stylianos
Art. 78 din Legea nr. 36/1995 prevede printre obligațiile notarului public, comune tuturor procedurilor notariale, acelea de a stabili identitatea, domiciliu și capacitatea subiecților, „în afara cazurilor în care se solicită dare de dată certă, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultații juridice notariale”.
Pentru faptul că textul art. 78 din Legea nr. 36/1995 se referă la capacitate de folosință și de exercițiu, cf. Alexandru-Victor
Precizăm faptul că privarea, chiar totală, de capacitate civilă de exercițiu nu are semnificația unei prezumții irecuzabile de lipsă totală a discernământului, putând exista episoade de luciditate a unui astfel de individ și, prin urmare, posibilitatea legitimă de a fi angrenat într-un asemenea raport juridic.
Conform prevederilor art. 1473 C. civ., plata datorată de un incapabil poate fi făcută în mod valabil și de acesta, fără intervenția instanței de judecată sau a ocrotitorului său, legea permițându-i incapabilului (să continue) să acționeze pe tărâmul juridic pentru care nu mai are aptitudinea de a acționa personal. Cf. Liviu
În lumina modificărilor legislative aduse prin Legea nr. 140/2022, ne întrebăm dacă eliberarea zilnică a unui număr de 10 copii legalizate, după același act, la solicitarea aceleași persoane, nu ar trebui să oblige la alte diligențe decât cele impuse de actualul cadru legal? Părerea noastră este că, în principiu, această ipoteză năstrușnică scapă sferei de protecție a legii, impunându-se regândirea arhitecturii serviciilor notariale în contextul publicului aflat sub măsuri de ocrotire.
Art. 12 alin. (2)
Art. 12 din Legea 36/1995 prevede principalele atribuții ale notarului public, dintre care cel mai des întâlnite în practică sunt procedura autentificării și procedura succesorală. În baza considerentelor de mai sus, persoanele aflate sub măsuri judiciare de protecție sunt, în principiu, private de prerogativa de a participa personal la instrumentarea acestora.
Posibilitatea participării lor la procedura divorțului pe cale notarială nu e lasată nici măcar la aprecierea instanței, cei aflați sub consiliere judiciară sau sub tutelă specială fiind privați,
În mod excepțional, unele hotărâri, precum sen.civ. nr. 875/2025, pronunțată de Jud. Cluj-Napoca, la data de 21.02.2025, în Dosar nr. 13258/211/2024, îi permit celui vizat de măsura de protecție să încheie „acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent, care se execută la data încheierii lor”, conform art. 43 alin. (3) C.civ. Tot cu titlu excepțional, unele instanțe judecătorești permit ca persoana aflată sub tutelă specială să încheie singură și personal acte de conservare, cf. H: 2640/2025, pronunțată de Jud. Timișoara la 11 decembrie 2025.
Îndrumările de la nivel internațional, ce emană de la autorități cu competențe în domeniu, sunt în sensul de a interpreta existența sau inexistența capacității tot într-o manieră flexibilă. Mai exact, persoana cu dizabilități trebuie să depășească un anumit prag de competență minimă pentru a face parte din categoria persoanelor capabile. Competența minimă implică voința informată, conștientă și liber exprimată din partea persoanei în cauză, chiar dacă pentru formarea voinței a fost nevoie de un nivel ridicat de sprijin. Așadar, specialiștii în materia drepturilor omului cataloghează această capacitate necesară ca fiind „capacitatea suficientă”. Totodată, în aprecierea existenței sau inexistenței capacității, se impune a se avea în vedere nu doar capacitățile intelectuale, ci și natura actului juridic care urmează a se încheia, voința, preferințele persoanei în cauză și alți factori sociali.
Cf. Gabriela-Rodica
Cf. INSPECȚIA JUDICIARĂ,
Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 140/2022 prevede: „Până la rămânerea definitivă a hotărârilor pronunțate potrivit alin. (2), cei aflați sub interdicție judecătorească se consideră, de plin drept, în ceea ce privește starea și capacitatea lor, ca fiind persoane cu privire la care a fost instituită tutela specială”. Fără a intra în amănunte, precizăm faptul că putem regăsi modelul de inspirație al legiuitorului creator al Legii nr. 140/2022, în contextul adoptării C.civ. din 2009. Mai exact, ne referim la art. 6 alin. (6) C.civ., potrivit căruia „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor…”. Deși nici această din urmă dispoziție nu califică în mod explicit „capacitatea”, interpretarea sistematică, raportată la obiectul de reglementare al Codului civil, conduce la concluzia că sintagma vizează capacitatea civilă a persoanei fizice.
Cf.
Mai cu seama, art. 43 alin. (3) C.civ. consacră regula de bază în materia tutelei speciale, și anume privarea de capacitate civilă de exercițiu, iar excepția păstrării, în parte, a acestei capacități reprezintă o posibilitate de strictă aplicabilitate ca urmare a intervenției exprese a instanței judecătorești.
Gabriela-Rodica
Cf. art. 1-6 din Legea nr. 140/2022.
precizată întocmai în primele sintagme ale Legii nr. 140/2022.
În temeiul art. 16 alin. (1) din Constituția României, intitulat „Egalitatea în drepturi”, „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.
În baza art. 10 din Legea nr. 36/1995, „activitatea notarială se înfăptuiește în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială”.
Cf.
Anna
Cf.
Conform Certificatului nr. 371289/18.09.2025, eliberat de
Cf. Concluziile Raportului evocat mai sus, ilustrate în cadrul Ordinului Ministrului Sănătății și al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 3423/2128/2022 din 11 noiembrie 2022 privind aprobarea metodologiei şi a raportului de evaluare medicală şi psihologică a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale în contextul dispunerii, prelungirii, înlocuirii sau ridicării măsurii de ocrotire, ce detaliază procedura de efectuare a evaluărilor medicale și psihosociale și conținutul rapoartelor.
Precizăm că potrivit analizelor noastre, în majoritatea hotărârilor de instituire a măsurilor de ocrotire a tutelei speciale, Raportul medical și psihologic apare menționat doar în partea introductivă și în considerente, dispozitivul sentinței nefăcând referire la acesta. Cf. H: 2639/2025, pronunțată de Jud. Timișoara la 11 decembrie 2025, H: 5566 din 14.11.2024 și nr. 5333 din 31.10.2024, pronunțate de Jud. Cluj-Napoca.
Practica anumitor instanțe de a înregistra întreg conținutul sentințelor poate constitui un real fundament în sensul propus de noi, considerentele hotărârii ajutând la conturarea mult mai clară asupra situației de fapt și a necesităților celui în cauză. Cu titlu de
În măsura în care sentințele judecătorești ar surprinde particularitățile și nevoile specifice ale celor vizați de măsuri de ocrotire și s-ar implementa propunerea noastră ca notarul public să aibă posibilitatea de a lua cunoștință de probatoriul relevant al dosarului de ocrotire, din care se pot desprinde referiri inclusiv cu privire la instrumentul concret de acomodare rezonabilă (de exemplu, din conținutul dosarului poate rezulta necesitatea adaptării comunicării în format ușor de citit), activitatea notarială s-ar desfășura cu mai mare promptitudine și poate chiar cu evitarea unor costuri suplimentare inutile, iar persoanele cu dizabilități ar avea șansa reală de a participa activ în exercitarea drepturilor lor fundamentale.
Pentru conținutul integral al acestor prevederi normative, cf. supra, secțiunea introductivă a prezentului studiu.
Pentru particularitățile luării consimțământului moștenitorilor în cadrul procedurii succesorale, cf. Daniela
Aprobate în baza Hotărârii
Despre necesitatea ajustării consultației juridice, inclusiv de către notar, în maniera în care informațiile cu caracter juridic să fie transmise solicitantului într-un mod care să-i permită înțelegerea lor rapidă, corectă și completă, astfel încât să le descifreze și să poată lua decizii adecvate, s-a pronunțat și o parte a doctrinei de specialitate notarială. Cf. Carmen-Nicoleta
Pentru propunerea pertinentă
Cf. art. 9.
Cf.
Rafael
Cf. Alex Ruck
De pildă, în situația în care partea semnatară întâmpină dificultăți în citirea actului în format clasic, se obișnuiește redactarea mărită a caracterelor sau punerea la dispoziție a unor instrumente de vedere precum ochelari sau lupă.
Bundesgesetz, mit dem die Notariatsordnung, das Disziplinarstatut für Rechtsanwälte und Rechtsanwaltsanwärter, die Rechtsanwaltsordnung und das Richter- und Staatsanwaltschaftsdienstgesetz geändert werden, publicată în Bundesgesetzblatt Für Die Republik Österreich din 18 iulie 2024, online:
Art. 63 alin. (1a) din Codul notarial austriac prevede că, în situația în care nu se poate asigura un interpret pentru limba respectivă, într-un termen rezonabil, serviciul de interpretariat poate fi prestat utilizând mijloace electronice de comunicare.
În concret, Revised Uniform Law on Notarial Acts definește în secțiunea 24-21-502, alin. (11.5) „Notarizarea la distanță” ca fiind „un act notarial electronic efectuat numai în legătură cu un document electronic, prin intermediul unei comunicări audio-video în timp real”.
Interpretul trebuie să se prezinte personal, conform definiției din secțiunea 24-21-506 (2), în fața notarului. Interpretul care se prezintă personal în fața notarului trebuie să fie identificat în conformitate cu secțiunea 24-21-507 sau dacă se prezintă personal prin intermediul unei comunicații audio-video în timp real, în conformitate cu secțiunea 24-21-514.5.
În conformitate cu secțiunea 24-21-506, expresia „a se prezenta personal” înseamnă fie a se afla în același loc fizic cu o altă persoană și suficient de aproape pentru a o vedea, auzi, comunica cu ea și a schimba documente de identitate tangibile/palpabile cu acea persoană, fie a interacționa cu o persoană aflată la distanță prin intermediul unei comunicări audio-video în timp real, în conformitate cu secțiunea 24-21-514.5 și cu normele adoptate de secretarul de stat.
În acest sens, în cadrul
În concret, art. 14 alin. (5) prevede că „Administrațiile publice vor promova condițiile adecvate pentru comunicare prin servicii de interpretare, ghid-interpretare și mediere comunicativă în limbajul semnelor spaniol, pentru a face comunicarea accesibilă în procedurile notariale și de înregistrare, în procedurile administrative și în procesele judiciare și extrajudiciare ale tuturor ordinilor jurisdicționale la care participă persoanele surde, cu deficiențe de auz și surdocecitate, în aplicarea prevederilor legilor substanțiale și procedurale în vigoare în fiecare materie”.
Ley del Notariado de 28 de mayo de 1862, publicată în Gaceta de Madrid, número 149, de 29/05/1862, online:
Art. 25 alin. (4) din legea notariatului spaniol a fost adăugat în anul 2021 prin Ley nr. 8/2021
Art. 665 C.civ.sp. se referă la întocmirea unui testament de către o persoană cu dizabilități, precizând faptul că: „O persoană cu dizabilități poate întocmi un testament atunci când, în opinia notarului, este capabilă să înțeleagă și să exprime sfera dispozițiilor sale. Notarul se asigură că persoana care face testamentul este capabilă să își dezvolte propriul proces decizional, sprijinind-o în înțelegerea și raționamentul său și facilitând, cu adaptările necesare, faptul că aceasta este capabilă să își exprime voința, dorințele și preferințele”.
În conformitate cu această prevedere normativă, „… notarul, în îndeplinirea atribuțiilor sale, dacă este necesar, va trebui să se asigure că aceasta își dezvoltă propriul proces de luare a deciziilor, ajutând-o în înțelegerea și raționamentul său și facilitându-i posibilitatea de a-și exprima voința, dorințele și preferințele”.
Cf. Alba Ferré
Acordul în discuție a fost adoptat de Adunarea celor 87 de notari membri ai